54 de definiții pentru pătlăgea / pătlăgică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTLĂGEA, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgi s. f.] – Din tc. patlıcan.

PĂTLĂGEA, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgi s. f.] – Din tc. patlıcan.

pătlăgea [At: 1749 GCR II, 43/28 / V: nătlăgele, parlagea, parmagea, parmangele, patlage, patlagea, patlageană, patlagică, patlăgean, patrangele, pălăgean, păltă~, pătângele, ~an, ~ană, pâmpăjele, pitligeană, pitlijan, pitlingean, pitlingeană, platagea, plătă~, plătăgean, plotajere, plotogele / Pl: ~ele / E: tc patlıcan] 1 sf (Șîc ~-vânătă, ~-neagră, ~-siniec) Plantă de cultură din familia solanaceelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele mari, ovale și alungite, cu florile violete și cu fructe comestibile, ovale, mari și cărnoase de culoare violetă, neagră sau roșiatică Si: vânătă, (reg) godină, tomadele (Solanum melongena). 2 sf (Prc) Fruct al pătlăgelei (1). 3 sf (Bot; reg) Zârnă (Solanum nigrum). 4 sf (Șîc ~-roșie, reg, ~-galbenă, ~-de-paradis) Plantă de cultură din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate, adesea asimetrice, cu flori galbene și fructe comestibile, bace de culoare roșie (rar, galbenă), zemoase și bogate în vitamine Si: pătlăgică (1), roșie, tomată, (reg) gălășană, paradaisă (1) (Lycopersicum esculentum). 5 sf (Prc) Fruct al pătlăgelei (4) Si: pătlăgică (2). 6 sf (Fig; dep) Femeie mică și grasă Si: pătlăgică (3). 7 sm (Îrg; îf pătlăgean, pitligean, pitlijan) Rodiu (Punica granatum). 8 sf (Îrg) Rodie. 9 sfp (Ban) Pătrunjel (1) (Petroselinum hortense). 10 sf(Reg) Varietate de grâu nedefinită mai îndeaproape.

PĂTLĂGEA, -ICĂ, pătlăgele, s. f. 1. (Determinat adesea prin «roșie») Plantă erbacee din familia solaneelor, cu frunze compuse și flori galbene, cultivată pentru fructul ei zemos, bogat în vitamine și foarte prețuit ca aliment (Solanum lycopersicum); roșie, tomată. ♦ Fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin «vînătă») Plantă erbacee din familia solaneelor, cu tulpina dreaptă, cu flori violete și cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închisă (Solanum melongena, Solanum esculentum); vînătă. ♦ Fructul acestei plante.

PĂTLĂGEA ~ele f.: ~ roșie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene și cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roșie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roșie; tomată. ~ vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee și cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; Var. pătlăgică] /<turc. patlican

pătlăgeá (vest) și patlageá orĭ -gică (est) f. pl. gele (d. pătlăgeană). Domată. Pătlăgeană. Pătlăgică roșie, domată. Pătlăgică vînătă, pătlăgeană, o plantă culinară solanee (care face niște bace marĭ vinete ca prunele, mult maĭ marĭ de cît oŭăle de gîscă) originară din India (solánum [melongéna saŭ esculéntum]) Se prepară cu carne la foc, între altele, tăĭate în feliĭ transversale și cu carne tocată (musaca), dar maĭ des coapte, curățate de coajă, sărate, tocate și amestecate cu unt-de-lemn, maĭ rar și cu oțet (salată de pătlăgele vinete). – Și părlăgea (Munt. Pop.) și platagea (Olt. Pop.). V. musaca.

PĂTLĂGI s. f. v. pătlăgea.

PĂTLĂGI s. f. v. pătlăgea.

nătlăgele sfp vz pătlăgea

parlagea[1] sf vz pătlăgea corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

parlagi sf vz pătlăgea[1]

  1. În MDA2 definiția principală poate fi găsită la cuv. pătlăgică care însă este deja unificat cu pătlăgea LauraGellner

parmagea sf vz pătlăgea

parmangele sfp vz pătlăgea

patlage sfp vz pătlăgea

patlagea1 sf vz pătlăgea

patlagea sf vz pătlăgea

patlagi sf vz pătlăgea

patlăgean sm vz pătlăgea

patrangele sfp vz pătlăgea

pălăgean sm vz pătlăgea

păltăgea sf vz pătlăgea

părlăgi sf vz pătlăgică[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz pătlăgea LauraGellner

pătângele sf vz pătlăgea

pătlăgean sm vz pătlăgea

pătlăgeană sf vz pătlăgea

pătlăgi sf [At: BARONZI, L. 135 / V: parlagică, părl~, platagi / Pl: ~ici / E: pătlăgea css] 1-2 (Bot; șîc ~-roșie, reg, ~-galbenă, ~-de-paradis) Pătlăgea (4-5). 3 (Fig; dep) Pătlăgea (3). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-dalac Lăsnicior (Solanum dulcamara). 5 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg; art) Melodie după care se execută dansul pătlăgica (5). corectat(ă)

pânpăgele sfp vz pătlăgea corectat(ă)

pitligea sf vz pătlăgea

pitlijan sm vz pătlăgea

pitlingean sm vz pătlăgea

pitlingea sf vz pătlăgea

platagea sf vz pătlăgea

platagi sf vz pătlăgică[1] corectat(ă)

  1. În original: vz pătlăgea. Judecând însă după definițiile principale, cuv. de față este variantă a cuv. pătlăgică LauraGellner

plătăgea sf vz pătlăgea

plătăgean sm vz pătlăgea

plotajere sfp vz pătlăgea

plotogele sfp vz pătlăgea

patlageà f. pl. plantă culinară din fam. solaneelor: 1. patlagele vinete, originare din India, cu boabe lunguețe vinete (Solanum melongena); 2. patlagele roșii, originare din America meridională, cu boabe roșii, numite și paradais (Lycopersicum esculentum). [Turc. PATLYDJAN].

*patlageánă, V. pătlăgeană.

patlagícă, V. pătlăgică.

pătlăgeánă (vest) și patlageană (est) f., pl. ene (turc. badlycan, pop. patlycan, d. pers. [de unde și ar.] badinğan, pătlăgeană; ngr. patlitzáni, sîrb. patliğan, bg. patlažan; sp. berengena și alberengena, cat. albergena, fr. aubergine). Pătlăgea vînătă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pătlăgea/pătlăgi (pă-tlă-) s. f., g.-d. art. pătlăgelei; pl. pătlăgele, art. pătlăgelele

pătlăgea/pătlăgi s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgelei; pl. pătlăgele

pătlăgea, -gele.

!pătlăgi (desp. pă-tlă-) s. f., g.-d. art. pătlăgelei; pl. pătlăgele

pătlăgi v. pătlăgea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂTLĂGEA s. (BOT.) 1. v. roșie. 2. v. vânătă.

PĂTLĂGEA s. (BOT.) 1. (Lycopersicum esculentum) pătlăgică, roșie, tomată, (reg.) gălățană, (Transilv. și Ban.) paradaisă. 2. (Solanum melongena) vînătă, (reg.) godină.

PĂTLĂGELE s. pl. v. pătrunjel.

PĂTLĂGI s. v. roșie.

pătlăgele s. pl. v. PĂTRUNJEL.

PĂTLĂGI s. (BOT.; Lycopersicum esculentum) pătlăgea, roșie, tomată, (reg.) gălățană, (Transilv. și Ban.) paradaisă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pătlăgea (pătlăgele), s. f.s. f.1. Tomată (Solanum Lycopersicum). – 2. Vînătă (Solanum melongena). – Var. (Mold.) platagea, (Olt.) platagea, (înv.) pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. Tc. patlican, din per. badinğan „vînătă” (Șeineanu, II, 287), cf. ngr. παπλιζάνα, alb., bg., sb. patliğan, cat. albergina (› fr. aubergine), sp. berenjena, rus. baklažan.Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂTLĂGEÁ (PĂTLĂGÍCĂ) (< tc.) s. f. ~ roșie = plantă legumicolă anuală din familia solanaceelor, originară, din America de Sud, cu frunze mari, asimetrice, flori galbene și fructe mari, bogate în vitamine (C, B, PP și K), zaharuri, proteine, acid citric și malic (Lycopersicum esculentum); tomată, roșie. Folosită frecvent în alimentație, proaspătă sau conservată. În România se cultivă mult în grădini sau în sere, existând condiții favorabile pentru creșterea lor. ◊ P. vânătă = plantă legumicolă anuală din familia solanaceelor, originară din India, cu frunze mari, ovoid-alungite, flori violacee și fruct cilindric lung de 30-35 cm sau oval, de culoare violet-maronie sau neagră (Solanum melongena); vânătă (3). În România se cultivă mai mult în regiunile sudice, pentru fructele care au o valoare nutritivă ridicată, conținând zaharuri, proteine, vitaminele C, B și PP și se consumă înainte de maturizarea fiziologică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pătlăgea, pătlăgele s. f. 1. (intl.) om naiv / credul 2. nas borcănat

Intrare: pătlăgea / pătlăgică
pătlăgea substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gea info
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgea
  • pătlăgeaua
plural
  • pătlăgele
  • pătlăgelele
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele
  • pătlăgelei
plural
  • pătlăgele
  • pătlăgelelor
vocativ singular
plural
pătlăgică substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gi-că info
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgi
  • pătlăgica
plural
  • pătlăgele
  • pătlăgelele
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele
  • pătlăgelei
plural
  • pătlăgele
  • pătlăgelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nătlăgele
  • nătlăgelele
genitiv-dativ singular
plural
  • nătlăgele
  • nătlăgelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlagea
  • parlageaua
plural
  • parlagele
  • parlagelele
genitiv-dativ singular
  • parlagele
  • parlagelei
plural
  • parlagele
  • parlagelelor
vocativ singular
plural
platagică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parlagică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parmagea
  • parmageaua
plural
  • parmagele
  • parmagelele
genitiv-dativ singular
  • parmagele
  • parmagelei
plural
  • parmagele
  • parmagelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patlage
plural
  • patlage
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patlagea
  • patlageaua
plural
  • patlagele
  • patlagelele
genitiv-dativ singular
  • patlagele
  • patlagelei
plural
  • patlagele
  • patlagelelor
vocativ singular
plural
patlageană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patlagea
  • patlageana
plural
  • patlagene
  • patlagenele
genitiv-dativ singular
  • patlagene
  • patlagenei
plural
  • patlagene
  • patlagenelor
vocativ singular
plural
patlagică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patlagi
  • patlagica
plural
  • patlagele
  • patlagelele
genitiv-dativ singular
  • patlagele
  • patlagelei
plural
  • patlagele
  • patlagelelor
vocativ singular
plural
patlăgean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patlăgean
  • patlăgeanul
plural
  • patlăgeni
  • patlăgenii
genitiv-dativ singular
  • patlăgean
  • patlăgeanului
plural
  • patlăgeni
  • patlăgenilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • patrangele
  • patrangelele
genitiv-dativ singular
plural
  • patrangele
  • patrangelelor
vocativ singular
plural
pălăgean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăgean
  • pălăgeanul
plural
  • pălăgeni
  • pălăgenii
genitiv-dativ singular
  • pălăgean
  • pălăgeanului
plural
  • pălăgeni
  • pălăgenilor
vocativ singular
plural
păltăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păltăgea
  • păltăgeaua
plural
  • păltăgele
  • păltăgelele
genitiv-dativ singular
  • păltăgele
  • păltăgelei
plural
  • păltăgele
  • păltăgelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pătângele
  • pătângelele
genitiv-dativ singular
plural
  • pătângele
  • pătângelelor
vocativ singular
plural
pătlăgean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgean
  • pătlăgeanul
plural
  • pătlăgeni
  • pătlăgenii
genitiv-dativ singular
  • pătlăgean
  • pătlăgeanului
plural
  • pătlăgeni
  • pătlăgenilor
vocativ singular
plural
pătlăgeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgea
  • pătlăgeana
plural
  • pătlăgene
  • pătlăgenele
genitiv-dativ singular
  • pătlăgene
  • pătlăgenei
plural
  • pătlăgene
  • pătlăgenelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • pânpăgele
  • pânpăgelele
genitiv-dativ singular
plural
  • pânpăgele
  • pânpăgelelor
vocativ singular
plural
părlăgică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părlăgi
  • părlăgica
plural
  • părlăgele
  • părlăgelele
genitiv-dativ singular
  • părlăgele
  • părlăgelei
plural
  • părlăgele
  • părlăgelelor
vocativ singular
plural
pitligeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitligea
  • pitligeana
plural
  • pitligene
  • pitligenele
genitiv-dativ singular
  • pitligene
  • pitligenei
plural
  • pitligene
  • pitligenelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitlijan
  • pitlijanul
plural
  • pitlijani
  • pitlijanii
genitiv-dativ singular
  • pitlijan
  • pitlijanului
plural
  • pitlijani
  • pitlijanilor
vocativ singular
plural
pitlingean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitlingean
  • pitlingeanul
plural
  • pitlingeni
  • pitlingenii
genitiv-dativ singular
  • pitlingean
  • pitlingeanului
plural
  • pitlingeni
  • pitlingenilor
vocativ singular
plural
pitlingeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitlingea
  • pitlingeana
plural
  • pitlingene
  • pitlingenele
genitiv-dativ singular
  • pitlingene
  • pitlingenei
plural
  • pitlingene
  • pitlingenelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platagea
  • platageaua
plural
  • platagele
  • platagelele
genitiv-dativ singular
  • platagele
  • platagelei
plural
  • platagele
  • platagelelor
vocativ singular
plural
plătăgea substantiv feminin
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plătăgea
  • plătăgeaua
plural
  • plătăgele
  • plătăgelele
genitiv-dativ singular
  • plătăgele
  • plătăgelei
plural
  • plătăgele
  • plătăgelelor
vocativ singular
plural
plătăgean substantiv masculin
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plătăgean
  • plătăgeanul
plural
  • plătăgeni
  • plătăgenii
genitiv-dativ singular
  • plătăgean
  • plătăgeanului
plural
  • plătăgeni
  • plătăgenilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • plotajere
  • plotajerele
genitiv-dativ singular
plural
  • plotajere
  • plotajerelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • plotogele
  • plotogelele
genitiv-dativ singular
plural
  • plotogele
  • plotogelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătlăgea, pătlăgele / pătlăgi, pătlăgelesubstantiv feminin

  • 1. (Determinat adesea prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine (Lycopersicum esculentum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis (Solanum melongena). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vânătă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.