9 definiții pentru paneraș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANERAȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș.
PANERAȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner. – Paner + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
paneraș sn [At: DRĂGHICI, R. 105/18 / Pl: ~e / E: paner1 + -aș] 1-4 (Șhp) Paner1 (1-2) (mic). 5 (Rar) Lumânare subțire și lungă, de 2-3 metri, împletită ca nuielele de la paner1 (1). 6-7 (Mol; șhp) Paner1 (4) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PANERAȘ, panerașe, s. n. Diminutiv al lui paner; coșuleț. Intru și salut, cînd auz o mîrîitură și văz apărînd dintr-un paneraș... capul unui cățel lățos, plin de funde și de panglici. CARAGIALE, O. II 266. Voi face un paneraș mic pentru Elena. DRĂGHICI, R. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
paneráș n., pl. e. Paner mic. Lumînărică supțire și lungă de 2-3 metri înfășurată în formă de paneraș, pe care creștiniĭ ortodocșĭ o țin aprinsă la deniĭ. V. vîrtelnicĭoară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paneraș s. n., pl. panerașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paneraș s. n., pl. panerașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paneraș s. n., pl. panerașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PANERAȘ s. 1. coșuleț, (pop.) coșărcuță, (Transilv.) corfiță. (Un ~ de nuiele.) 2. (ANAT.) coșuleț. (~ la picioarele albinei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PANERAȘ s. coșuleț, (pop.) coșărcuță, (Transilv.) corfiță. (Un ~ de nuiele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paneraș, panerașesubstantiv neutru
-
- Intru și salut, cînd auz o mîrîitură și văz apărînd dintr-un paneraș... capul unui cățel lățos, plin de funde și de panglici. CARAGIALE, O. II 266. DLRLC
- Voi face un paneraș mic pentru Elena. DRĂGHICI, R. 105. DLRLC
-
etimologie:
- Paner + -aș. DEX '98 DEX '09