PATRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva, considerată în raport cu acesta. 2. Mediu politic, social și cultural în care s-a născut, își desfășoară viața și activitatea fiecare popor; teritoriul, locul, cadrul geografic și modul de viață al poporului, limba, cultura, tradițiile. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. 3. Loc de origine al cuiva sau a ceva. 4. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

patrie sf [At: BIBLIA (1688) pref 7/47 / Pl: ~ii / E: lat patria, fr patrie] 1 Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor Si: (grî) patridă (1). 2 Teritoriu locuit de un popor Si: (grî) patridă (2). 3 Țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este Si: (îvp) moșie¹, (înv) naștere, (grî) patridă (3), (îvr) moștenire. 4 (Îs) ~ mumă (sau mamă) Țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură etc. 5 Țară în care locuiește sau în care se stabilește cineva, fără a-i aparține ca origine. 6 Loc de origine al cuiva sau a ceva. 7 Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva.

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

PATRIE, patrii, s. f. 1. Țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este. Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă o dată în patria-mi iubită, în locul meu natal. EMINESCU, O. I 8. Putem învinge răul... jertfind individul familiei, aceasta patriei, patria omenirii, viitorului. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Fig. Patria e aducerea aminte de zilele copilăriei. RUSSO, O. 31. ♦ (Însoțit de determinări în cazul genitiv) Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. Uniunea Sovietică este patria socialismului. 2. (În sens restrîns) Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pămînt natal, loc de baștină. Alexandrescu era născut în Tîrgoviște, în patria Văcăreștilor, a lui Eliad și a lui Cîrlova. GHICA, S. A. 134. 3. (Cu determinări în cazul genitiv) Loc, regiune bogată în anumite specii de animale sau de plante, sau renumită pentru anumite produse. Laponia este patria renilor și a urșilor albi.

PATRIE s.f. 1. Țară unde s-a născut cineva, țară de baștină. 2. Loc unde s-a născut cineva, loc de baștină; oraș, ținut, pămînt natal. ♦ Mediu social din care face parte cineva. 3. Loc unde a luat naștere sau s-a dezvoltat o știință, o artă etc. [Gen. -iei. / < lat., it. patria, fr. patrie].

PATRIE s. f. 1. țara unde s-a născut și trăiește cineva; loc de baștină; pământ natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei științe, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie)

PATRIE ~i f. 1) Teritoriu care istoricește aparține unui popor și unde acesta trăiește. 2) Țară în care s-a născut, în care trăiește și al cărei cetățean este cineva. 3) Loc unde s-a născut și trăiește cineva; pământ natal; țară; baștină. 4) Regiune de unde își trage originea un anumit soi de plante sau de animale; baștină. 5) Loc unde a luat naștere ceva important istoricește. ~a teoriei atracției universale este Anglia. [G.-D. patriei; Sil. -tri-e] /<lat. patria, fr. patrie

patrie f. 1. țară unde ne-am născut: patria e o a doua mamă; 2. fig. se zice de țările în cari s’află cu prisosință unele lucruri: Atena era odinioară patria artelor frumoase.

*pátrie f. (lat. patria, patrie, d. patrius, părintesc, strămoșesc, d. pater, tată). Țara în care te-aĭ născut, al căreĭ cetățean eștĭ: România e patria noastră. Orașu, localitatea în care te-aĭ născut: Galațiĭ sînt patria mea. Orașu, regiunea în care abundă orĭ de unde provin anumițĭ oamenĭ, animale, plante: Florența era patria artiștilor, Africa e patria leilor, America e patria popușoĭuluĭ, cartofilor, tutunuluĭ ș. a. Patria mamă, metrópolă, țara din care provine alta saŭ de care depinde o colonie: Italia e patria mamă a Româniiĭ. V. moșie, ocină și baștină.

UBI BENE, IBI PATRIA (lat.) = Unde-i bine, acolo e patria. Termen întrebuințat pentru cei cari nu se conduc în viață numai după înclinări, ci se schimbă după împrejurări. Iubesc patria, oricum ar fi ea.

patrie (desp. pa-tri-e) s. f., art. patria (desp. -tri-a), g.-d. art. patriei; pl. patrii, art. patriile (desp. -tri-i-)

patrie (pa-tri-e) s. f., art. patria (-tri-a), g.-d. art. patriei; pl. patrii, art. patriile (-tri-i-)

patrie s. f. (sil. -tri-e), art. patria (sil. -tri-a), g.-d. art. patriei; pl. patrii, art. patriile (sil. -tri-i-)

PATRIE s. țară, (înv. și pop.) moșie, (pop. și poetic) glie, (înv.) naștere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.)

PATRIE s. țară, (înv. și pop.) moșie, (pop. și poetic) glie, (înv.) naștere, (grecism înv.) patridă. (Să ne apărăm ~.)

patrie (patrii), s. f. – Țară, pămînt, loc de baștină. – Mr. patrie. Fr. patrie, it. patria (Muste, jumătatea sec. XVIII). E dubletul lui patridă, s. f. (înv. și ironic, patrie; Grecia), din ngr. παρτίδα, sec. XVIII (Gáldi 223). – Der. patriot, s. m., din ngr. παρτιώτης; patriotic, adj., din fr. patriotique; patriotism, s. n., din fr. patriotisme.

PATRIE. Subst. Patrie, țară, țărișoară (dim.), pămînt, glie (fig.); patrie-mamă; țară de baștină, loc de baștină, loc de origine, locuri natale, vatră, vatră strămoșească, vatră părintească, pămînt străbun, pămînt strămoșesc, pămînt natal. Cetățenie; încetățenire, împământenire, naturalizare, indigenizare (înv.), indigenat (înv.). Patriotism, dragoste de patrie, dragoste de țară; dor de patrie, dor de țară. Băștinaș, autohton, indigen, aborigen (livr.), pămîntean. Cetățean, concetățean, compatriot, simpatriot (grecism înv.), patriot (înv.). Patriot; patriotard (depr.). Adj. Băștinaș, autohton, indigen, aborigen (livr.), pămîntean, pămîntesc, pămîntenesc (înv.). Naturalizat. Patriotic; patriotard (depr.). Vb. A încetățeni, a împâmînteni, a naturaliza, a indigena (înv.). V. locuitor, națiune, stat.

DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.

NEMO PATRIAM, QUIA MAGNA EST, AMAT SED QUIA SUA (lat.) nimeni nu-și iubește patria fiindcă este mare, ci pentru că este a sa – Seneca, „Epistulae”, 66, 26.

PATRIA, organ al Partidului Național Român și, din 1926, al Partidului Național-Țărănesc, apărut zilnic la Sibiu (febr.-sept. 1919), apoi la Cluj (1919-1938). Directori: I. Agârbiceanu (1919-1925), I. Clopoțel (1926-1930). Ziarul își propunea să contribuie la „așezarea noului stat român pe temeliile adânci ale dreptății pentru întreg poporul nostru și pentru toate popoarele între granițele României Mari”. A publicat articole politice, de filozofie, literatură, cultură generală etc. Colaboratori: T. Mureșanu, L. Blaga, S. Pușcariu, Z. Bârsan, Șt. Bezdechi, O. Ghibu, I. Breazu, A. Naum ș.a.

PATRIAE SOLUM OMNIBUS CARUM EST (lat.) pământul patriei este drag tuturora – Cicero, „In Catilinam”, IV, 7, 16.

PENTRU PATRIE, revistă ilustrată editată de Direcția Generală a Ministerului de Interne. Apare la București, lunar, din 1949 (din 1989, serie nouă). Cuprinde materiale privind viața și activitatea poliției, viața socială și politică, versuri, proză etc. Colaboratori: E. Theodoru, N. Tăutu, G. Lesnea, C. Nisipeanu, I.D. Bălan, P. Ulieru, Șt. Mitroi ș.a.

PRO REGE SAEPE; PRO PATRIA SEMPER (lat.) pentru rege adeseori; pentru patrie totdeauna – Deviza lui Colbert, ministrul regelui Franței, Ludovic XIV.

UBI BENE, IBI PATRIA (lat.) unde e bine, acolo e patria – Formulă întâlnită cu mici deosebiri la Aristofan, Pacuvius, Cicero. Deviza celor care sunt gata ca, pentru avantaje materiale, să calce în picioare sentimentul dragostei de patrie.

Dulce et decorum est pro patria mori (lat. „Dulce și frumos este să mori pentru patrie”) – Horațiu (Ode, III, 2, 13). Acest vers a devenit un îndemn, învestit cu marea autoritate a poetului, adresat de obicei tinerilor ce plecau pe cîmpul de luptă, spre a le stimula curajul războinic și a le insufla spiritul de sacrificiu al strămoșilor. LIT.

Patriae solum omnibus carum est (lat. „Pămîntul patriei e scump tuturor”) – Cicero, în Catilinare (IV, 7). LIT.

Ubi bene, ibi patria (lat. „Unde e bine, acolo e patria”) – Expresia are doi părinți: autorul grec Aristofan, în comedia Plutus, în care a pus problema repartiției bunurilor în societate. Poetul latin Pacuvius a formulat aceeași idee în versul Patria est ubicumque est bene (Patria este oriunde-i bine) – vers citat de Cicero în Tusculane (V, 37, 108). Rotunjită de graiul latin, în spiritul său, la forma simplă și concisă păstrată pînă azi, expresia a găsit de-a lungul veacurilor destui adepți care sacrifică sentimentul patriotic în fața intereselor și satisfacțiilor personale. Dar încă și mai mulți adversari: de la Horațiu (Dulce et decorum est pro patria mori – Ode, III, 2, 13), la Voltaire (À tous les coeurs bien nés que la patrie esi chère! – Tancred, III, 1). Adevărații patrioți spun, deci, dimpotrivă: Ubi patria, ibi bene (Unde-i patria, acolo-i bine).