opțiuni
  • info

11 definiții pentru peceneg (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECENEG, -EGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneagă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.

peceneg, ~eagă [At: XENOPOL, I. R. II, 186 / Pl: ~egi, ~ege și (înv) ~eghi, ~eghe / E: ger Petschenege, fr Petchenègues, rs печенег] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul și sud-estul Europei în sec. IX-XI Si: (înv) pacinați. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). corectat(ă)

PECENEG, -EAGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

PECENEG 2, -EAGĂ, pecenegi, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte din poporul nomad, de origine turcă, migrator în estul și sud-estul Europei în secolele IX-XI.

PECENEG2 ~gi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârșitul sec. IX-XI au migrat spre țărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

Pecenegi m. pl. popor de viță turco-tătară, trecu Dunărea pe la mijlocul sec. IX, ocupă între anii 894-1122 Basarabia, Moldova și o parte a Munteniei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă, pl. pecenege

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă, pl. pecenege

peceneg s. m., adj. m., pl. pecenegi; f. sg. pecenegă, g.-d. art. pecenegei, pl. pecenege

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

Intrare: peceneg (s.m.)
peceneg2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: NODEX, Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peceneg, pecenegisubstantiv masculin
pecenegă, pecenegesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul secolului IX. DEX '09
    sinonime: bessi
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparținea acestui popor. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.