penitenciar, ~ă [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 1105 / V: (înv) ~ier, ~nțiar / P: ~ci-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr pénintencier, lat poenitentialis] 1 sn Loc în care sunt deținute preventiv persoanele arestate, până la judecarea lor, sau în care acestea își execută pedeapsa penală privativă de libertate Si: închisoare. 2 a Care se referă la închisoare. 3 a Care aparține închisorii. 4 a De închisoare.

PENITENCIAR, penitenciare, s. n. Închisoare. Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53. Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98. Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. – Pronunțat: -ci-ar.

PENITENCIAR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier].

PENITENCIAR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)

PENITENCIAR¹ ~e n. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; închisoare; pușcărie. [Sil. -ci-ar] /<fr. pénitencier

penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești.

*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros) în general.

penitencier, ~ă sn, a vz penitenciar

penitențiar, ~ă sn, a vz penitenciar

penitenciar² (desp. -ci-ar) s. n., pl. penitenciare

penitenciar² (-ci-ar) s. n., pl. penitenciare

penitenciar s. n. (sil. -ci-ar), pl. penitenciare

penitenciar

penitenciar.

PENITENCIAR s. v. închisoare.

PENITENCIAR s. arest, închisoare, ocnă, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dobă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?)