peripneumonie sf [At: (a. 1785) GÁLDI, M. PHAN. 226 / V: ~ple~, ~men~, ~evm~ / P: ~pne-u~ / Pl: (rar) ~ii / E: lat peripneumonia, ngr περιπνευμονία, περιπλευμονία, fr péripneumonie] 1 (Înv) Afecțiune pulmonară. 2 (Spc) Pneumonie.

PERIPNEUMONIE s.f. (Med.) Pneumonie conjugată cu pleurezie; (p. restr.) pneumonie. [< fr. péripneumonie].

PERIPNEUMONIE s. f. pneumonie conjugată cu pleurezie. ◊ boală contagioasă la bovine, datorită unui virus, care provoacă depuneri seroase în țesutul conjunctiv pulmonar. (< fr. péripneumonie, lat., gr. peripneumonia)

peripneumonie f. Med. inflamațiunea plămânului.

*peripneŭmoníe f. (vgr. peripneumonia). Med. Pneŭmonie unită cu pleŭrezia.

peripleumonie sf vz peripneumonie

peripneumenie sf vz peripneumonie

peripnevmonie sf vz peripneumonie

*pneŭmoníe f. (vgr. pneumonía, d. pneúmon, plămîĭ, V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular junghĭ. (Cînd e unită cu pleŭrezia, se numește peripneŭmonie).

PERIPNEUMONIE s. v. pneumonie.

peripneumonie s. v. PNEUMONIE.