permisie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 230 / Pl: ~ii / E: fr permission, lat permissio] (Spc) Învoire acordată militarilor, de a părăsi serviciul pe o durată bine determinată de timp Si: (reg) permis¹ (2). corectat(ă)

PERMISIE, permisii, s. f. (Mai ales în limbajul militarilor) învoire de a părăsi serviciul pe o durată scurtă, de cîteva zile. V. concediu. Încercasem în toate chipurile să obțin o permisie de două zile. CAMIL PETRESCU, U. N. 193. Cînd a venit în permisia lui de cîteva zile... s-a arătat foarte rezervat. C. PETRESCU, Î. II 67.

PERMISIE s.f. Învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission].

PERMISIE s. f. elem. permisiune.

PERMISIE ~i f. Învoire dată unui militar de a părăsi serviciul un timp limitat. [G.-D. permisiei] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis

permisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva; 2. în special, învoire dată soldaților a lipsi dela 1-8 zile.

*permisiúne f. (lat. permissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a permite, voĭe, autorizațiune. În armată, congediŭ care nu trece peste opt zile. – Și -ísie.

permisie (învoire dată militarilor) (desp. -si-e) s. f., art. permisia (desp. -si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art. permisiile (desp. -si-i-)

permisie (învoire dată militarilor) (-si-e) s. f., art. permisia (-si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art. permisiile (-si-i-)

permisie (mil.) s. f. (sil. -si-e), art. permisia (sil. -si-a), g.-d. art. permisiei; pl. permisii, art. permisiile (sil. -si-i-)

PERMISIE s. (MIL.) învoire, (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie, slobozie. (Are o ~ de trei zile de la unitate.)

PERMISIE s. (MIL.) învoire, (Transilv. și Maram.) săbășag, (înv.) slobozenie, slobozie. (Are o ~ de trei zile de la unitate.)

permisiune (lat. permissio „concesie”, „predare”), figură dialogistică prin care vorbitorul mărturisește că se află cu totul la discreția preopinentului, supus voinței lui, fie pentru a-l înduioșa, fie pentru a-l face să înțeleagă cât e de odios (P). Ca exemplu, Lefranc (p. 72) citează din Atrée el Thyeste de Crébillon „versurile în care Thyeste se adresează fratelui său, după ce recunoscuse sângele propriului său fiu în cupa pe care acest monstru i-o pregătise”