8 definiții pentru picurat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PICURAT1 s. n. Faptul de a picura. – V. picura.
PICURAT1 s. n. Faptul de a picura. – V. picura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
picurat1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) ~rit sn / Pl: (rar) ~uri / E: picura] 1-8 Picurare (1-8). 9 Strecurare. 10 Ațipire. 11 (Olt) Ciugulire. 12 Pișcare. 13 (Mun; îf picurit) Burniță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PICURAT s. n. Faptul de a picura; picurare. Numai înăuntru, la abatajele de înaintare, nu se simțea nimic, decît aerul nemișcat și picuratul neîncetat al apei. DUMITRIU, V. L. 55. Fig. Cînd și cînd, în puterea nopții, venea strigătul turmelor ori picuratul repede, întrerupt, al vreunei tălăngi, DUNĂREANU, N. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PICURAT s.n. (Ban.) Mușcătură. Picurat. Morsicatio. AC, 360. Etimologie: picura. Vezi și picura.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
picurit1 sn vz picurat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
picurat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
picurat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
picurat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
picuratsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a picura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: picurare
- Numai înăuntru, la abatajele de înaintare, nu se simțea nimic, decît aerul nemișcat și picuratul neîncetat al apei. DUMITRIU, V. L. 55. DLRLC
- Cînd și cînd, în puterea nopții, venea strigătul turmelor ori picuratul repede, întrerupt, al vreunei tălăngi, DUNĂREANU, N. 189. DLRLC
-
etimologie:
- picura DEX '98 DEX '09