15 definiții pentru pieliță
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIELIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.
PIELIȚĂ, pielițe, s. f. 1. Piele (1) subțire, fină, delicată; spec. pielea obrazului. ♦ (Mai ales la pl.) Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană. 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. – Piele + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
pieliță sf [At: PSALT. HUR. 71r/26 / A și: (1-10) ~liță / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: piele + -iță] 1-10 (Rar, șhp) Pielicică (1-10). 11 (Spc) Piele a obrazului. 12 (Înv; îs) ~a mădularului Prepuț. 13 (Reg; îe) A-și trage ~țele A fi pe moarte. 14 (Îae) A trage să moară. 15 Țesut intermediar între piele și mucoasă, care acoperă buzele. 16 (Mpl) Strat subțire, coruos, care mărginește unghia. 17 (Atm) Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și elastice, cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe Si: membrană, (îrg) pielicuță, (reg) pieloteie (3), pielușină (1). 18 (Atm; înv; îs) ~ vânoasă Corion. 19 (Atm; înv; îs) ~a apei Amnios. 20 (Reg) Albeață la ochi. 21 (Reg) Tendon. 22 (Îvp; cdp slv плъть) Carne, mușchi ai corpului omenesc. 23 (Pex) Trup. 24 Făptură. 25 (Bis; înv; îlv) A lua (sau a primi) ~ (sau ~țe) A se întrupa. 26 (Înv; csc) Oameni. 27 (Pan) Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor, în special fructul sau semințele Si: membrană, (reg) piele, pielușică, pieloteie (4) Vz: epicarp. 28 (Mun) Pănușă subțire crescută pe știuletele de porumb, printre șirurile de boabe. 29 Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor alimente lichide, lapte, supă etc. Si: (reg) pieloteie (5). 30 Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. 31 (Reg) Strat subțire de ceară cu care albinele acoperă celulele din fagure unde sunt depuse larvele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIELIȚĂ, pielițe, s. f. (Și în forma peliță) 1. Piele (în special cea a obrazului). Vorbise repede și focos; obrazul cu pielița albă și translucidă luase o culoare viorie și bolnavă. C. PETRESCU, A. 321. Ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței ei ieșisă afară, pelița din oacheșă se făcusă vînătă. EMINESCU, N. 25. Oricine-l vede-n soare cu pielița lui albă, Se-ntreabă ce să fie, fecior de zmeu ori fată? ALECSANDRI, O. 211. ◊ Expr. Să-i tai pielița cu un fir de păr, se spune despre cineva care are pielea obrazului foarte fină și delicată. (Învechit) A fi pieliță de... = a fi neam de..., viță de... Eu sînt pieliță de drac, De dau la domnie-n cap. MAT. FOLK. 1S8. ♦ (Mai ales la pl.) Pielea îngustă și albă care mărginește unghia. Prinde delicat [degetele] pe rînd, în mîna ei grasă și pistruiată, rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. ♦ (Rar) Pleoapă. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormisă. Pelițele de la lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. Membrană, mucoasă care acoperă unele organe. Se deschide ciocul [găinii], i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate înspre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe. ȘEZ. III 205. ♦ Membrană care unește degetele palmipedelor. 3. Înveliș subțire care acoperă miezul sau carnea boabelor unor fructe; epicarp. Pădurea ascunde șanțurile; brazii se văd în pîcla albastră ca în bruma de pe pielița prunelor. C. PETRESCU, Î, II 14. ♦ Înveliș subțire care acoperă unele părți ale plantelor. 4. Pojghiță fină care se formează pe suprafața laptelui, a supei și a altor alimente lichide. Imaginea unei cești de cafea cu lapte, răcită și cu pielița creață deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul cu unghii de fier.C. PETRESCU, C. V. 124. – Pl. și: pieliți. – Variantă: peliță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIELIȚĂ ~e f. (diminutiv de la piele) 1) Piele subțire și fină (în special a feței). 2) Strat îngust și cornos de pe marginea de jos a unghiei. 3) Membrană subțire care îmbracă, leagă sau separă anumite părți ale organismului (vegetal sau animal). A curăța piersica de ~. 4) Cojiță fină care apare pe suprafața lichidelor. ~a de la lapte. [G.-D. pieliței] /piele + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pieliță f. piele foarte subțire și delicată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PELIȚĂ s. f. v. pieliță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
péliță (est) și pĭéliță (vest) f., pl. e (d. pele). Peliculă, membrană, pele subțire: palmipedele aŭ degetele unite pintr’o peliță, ĭar cînd se scufundă, trag peste ochĭ o peliță maĭ supțire de cît pleoapa. Pelea de pe fața omuluĭ (fr. teint): copiiĭ aŭ pelița maĭ frumoasă de cît bătrîniĭ. Ps. S. Trup, carne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pĭelár, pĭelăríe, pĭéle, pĭelésc, pĭéliță, V. pel-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pieliță s. f., g.-d. art. pieliței; pl. pielițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pieliță s. f., g.-d. art. pieliței; pl. pielițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pieliță s. f., g.-d. art. pieliței; pl. pielițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pieliță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIELIȚĂ s. 1. v. membrană. 2. v. mucoasă. 3. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 4. v. epicarp.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIELIȚĂ s. 1. (ANAT.) membrană, (înv. și reg.) pielcuță, pojghiță, (reg.) piele, pieloteie, pielușină. 2. (BOT.) membrană, (reg.) piele, pieloteie, pielușică. 3. (BOT.) epicarp, exocarp. (~a unui fruct.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pieliță, pielițe s. f. (pop.) prepuț.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pieliță, pielițesubstantiv feminin
- diminutive: pielicioară
- Oricine-l vede-n soare cu pielița lui albă, Se-ntreabă ce să fie, fecior de zmeu ori fată? ALECSANDRI, O. 211. DLRLC
- 1.1. Pielea obrazului. DEX '09 DLRLC
- Vorbise repede și focos; obrazul cu pielița albă și translucidă luase o culoare viorie și bolnavă. C. PETRESCU, A. 321. DLRLC
- Ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței ei ieșisă afară, pelița din oacheșă se făcusă vînătă. EMINESCU, N. 25. DLRLC
- Să-i tai pielița cu un fir de păr, se spune despre cineva care are pielea obrazului foarte fină și delicată. DLRLC
-
- 1.2. Strat subțire, cornos, care mărginește unghia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prinde delicat [degetele] pe rînd, în mîna ei grasă și pistruiată, rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. DLRLC
-
- 1.3. Pleoapă. DLRLCsinonime: pleoapă
- El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormisă. Pelițele de la lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. DLRLC
-
- A fi pieliță de... = a fi neam de..., viță de... DLRLC
- Eu sînt pieliță de drac, De dau la domnie-n cap. MAT. FOLK. 1S8. DLRLC
-
-
- 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: membrană
- Se deschide ciocul [găinii], i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate înspre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe. ȘEZ. III 205. DLRLC
- 2.1. Membrană care unește degetele palmipedelor. DLRLC
-
- 3. Țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor. DEX '09 DEX '98
- Pădurea ascunde șanțurile; brazii se văd în pîcla albastră ca în bruma de pe pielița prunelor. C. PETRESCU, Î, II 14. DLRLC
- 3.1. Înveliș subțire care acoperă miezul sau carnea boabelor unor fructe. DLRLCsinonime: epicarp
-
- 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură. DEX '09 DEX '98
- 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pojghiță
- Imaginea unei cești de cafea cu lapte, răcită și cu pielița creață deasupra, în loc să-i apară respingătoare, îi scormoni stomacul cu unghii de fier. C. PETRESCU, C. V. 124. DLRLC
-
- comentariu Plural și: pieliți. DLRLC
etimologie:
- Piele + -iță. DEX '09 DEX '98