4 definiții pentru plângaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plângaci, ~ace a [At: CADE / Pl: ~aci, ~ace / E: plânge + -aci] (Șdp) 1-3 (Rar) Plângăreț (1-3). 4 (D. voce, glas, sunete etc.) Trist.
plîngăcĭós, -óasă adj. Care tot plînge: un copil plîngăcĭos. – Și plîngacĭ, -áce, pl. tot așa (Bucov.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLÂNGACI adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plîngaci adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCĂIT. VĂICĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: plângaci
plângaci adjectiv
| adjectiv (A115) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)