pleșcă sf [At: CIHAC, II, 262 / V: pleașcă / Pl: ? / E: pleș¹ + -că] 1 (Reg) Chelie. 2 (Reg; îf pleașcă) Epitet dat unui om chel. 3 (Reg) Cap. 4 (Reg) Schelet.

pleașcă³ sf vz pleșcă

PLEȘCĂ s. v. calviție, chelie, pleșuvie.

pleșcă s. v. CALVIȚIE. CHELIE. PLEȘUVIE.

pleșcă s.f. (reg.) 1. chelie, pleșuvie. 2. cap, schelet.

pleșcă, s.f. – 1. Chelie, goliciune. 2. (prin extensie) Lipsit de vegetație, gol. ♦ (top.) Pleșca Mare, vf. (1.292 m) situat în Munții Ignișului; Pleșcioara, deal (806 m) la nord de Baia Mare; Pleșca, deal în Bocicoiel, Bogdan Vodă, Rozavlea, Băiuț, Groșii Țibleșului, Lăpușu Românesc (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Pleșca, Plesca, Pleșcă, Pleșcan, nume de familie (43 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din pleș „chel” (MDA).