4 definiții pentru plecățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plecățel, ~ea a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 17V/12 / Pl: ~ei, ~ele / E: plecat2 + -el] 1-2 (Îrg) (Puțin) înclinat într-o parte. 3-4 (Îrg) Lăsat puțin în jos. 5 (Reg; d. miei) Care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat.
PLECĂȚEL, -EA, plecăței, -le, adj. (Popular) 1. Diminutiv al lui plecat2 (1). Cu căciula plecățea. POP. 2. (Despre miei) Care suge de la altă oaie decît de la cea care l-a fătat. Miei sugaci și plecăței Și berbeci d-ăi măricei. I. CR. IV 101. Alege-mi d-un mielușel La două oi plecățel. TEODORESCU, P. P. 593.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLECĂȚEL, -EA, plecăței, -ele, adj. (Pop.) 1. Diminutiv al lui plecat1. 2. Miel care suge la altă oaie decît la aceea care l-a fătat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plecățel, -ea, plecățică, adj. 1. (înv. și reg.) puțin aplecat, puțin înclinat într-o parte, lăsat puțin în jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A71) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
plecățel, plecățeaadjectiv
-
- Cu căciula plecățea. POP. DLRLC
-
- 2. (Despre miei) Care suge de la altă oaie decât de la cea care l-a fătat. DLRLC
- Miei sugaci și plecăței Și berbeci d-ăi măricei. I. CR. IV 101. DLRLC
- Alege-mi d-un mielușel La două oi plecățel. TEODORESCU, P. P. 593. DLRLC
-