opțiuni
  • info

12 definiții pentru plănui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.

plănui [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pzi: ~esc / E: plan + -ui] 1 vt (Adesea urmat de un verb la conjunctiv) A pregăti un plan în vederea atingerii unui scop. 2 A avea intenția să facă ceva, să acționeze, să procedeze într-un anumit fel Si: a proiecta. 3 (Pex) A unelti. 4 (Rar) A determina. 5 (Rar) A preciza. 6 (Rar) A stabili. 7 (Rar) A hotărî.

PLĂNUI, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri (1), a proiecta acțiuni viitoare; a pune la cale. Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. ◊ (Cu complement intern) Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. ◊ Absol. Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134.

A PLĂNUI ~iesc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui

plănuì v. a face planuri.

*plănuĭésc v. tr. (d. plan). Fac planurĭ, proĭectez, am de gînd să: guvernu plănuĭește înființarea uneĭ școale superioare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, 3 sg. plănuiește, imperf. 1 plănuiam; conj. prez. 1 sg. să plănuiesc, 3 să plănuiască

plănui (a ~) (a face planuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 să plănuiască

plănui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiesc, imperf. 3 sg. plănuia; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiască

plănuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLĂNUI vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

PLĂNUI vb. 1. a intenționa, a proiecta, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea...) 3. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a concepe, a preconiza, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)

Intrare: plănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plănui
  • plănuire
  • plănuit
  • plănuitu‑
  • plănuind
  • plănuindu‑
 singular plural
  • plănuiește
  • plănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plănuiesc
 (să)
  • plănuiesc
  • plănuiam
  • plănuii
  • plănuisem
a II-a (tu)
  • plănuiești
 (să)
  • plănuiești
  • plănuiai
  • plănuiși
  • plănuiseși
a III-a (el, ea)
  • plănuiește
 (să)
  • plănuiască
  • plănuia
  • plănui
  • plănuise
plural I (noi)
  • plănuim
 (să)
  • plănuim
  • plănuiam
  • plănuirăm
  • plănuiserăm
  • plănuisem
a II-a (voi)
  • plănuiți
 (să)
  • plănuiți
  • plănuiați
  • plănuirăți
  • plănuiserăți
  • plănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plănuiesc
 (să)
  • plănuiască
  • plănuiau
  • plănuiră
  • plănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plănui, plănuiescverb

  • 1. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: planifica pregăti
    • format_quote Fata avea glas tăcut, adînc, cînd plănuiau amîndoi viața lor de mîne. CAMILAR, N. I 227. DLRLC
    • format_quote Se vede că Chirița plănuiește ca să te mărite mai tîrziu cu Guliță. ALECSANDRI, T. I 188. DLRLC
    • format_quote Nouă meșteri mari, Calfe de zidari... Stau și tot privesc, Planuri plănuiesc. TEODORESCU, P. P. 468. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Dacă omul se gîndește și plănuiește și le pune pe hîrtie, se adună destule venituri. SADOVEANU, P. M. 134. DLRLC
etimologie:
  • Plan + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.