16 definiții pentru pofti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POFTI, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). Poftiți, vă rog! 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

pofti [At: PSALT. HUR. 35v/3 / V: (înv) ~hti, (reg) ~pti / Pzi: ~tesc / E: slv *похътѣти] 1-2 vti A dori puternic să facă, să obțină, să fie sau să se întâmple ceva Si: (pop) a jindui, a râvni, (înv) a deșidera, a jelui. 3-4 vti A dori (ceva) în mod exagerat, cu patimă Si: (îvr) a poftisi. 5-6 vti A dori ceva în mod nejustificat etc. 7 vi (Fam; îe) Du-te unde ~tești Pleacă unde vrei, mi-e indiferent unde mergi. 8 vt (Îrg) A cere. 9 vt (Îrg) A pretinde. 10 vt (Buc) A cere ceva în scris, printr-o cerere. 11 vt (Ccd) A exprima cuiva o dorință de bine, printr-o urare Si: a ura, (pcf) a poftori (6). 12 vt (Cu sens imperativ) A ruga pe cineva să vină, să se prezinte, să stea etc. undeva ori la cineva Si: a chema, a invita, a îmbia, a îndemna. 13 vt (Asr; pgn) A ruga1 pe cineva ceva. 14 vt (În construcții imperative) A cere în mod categoric, hotărât să facă, să respecte etc. un anumit lucru Si: a soma. 15 vt (Cu o nuanță de politețe) A avea bunăvoința, amabilitatea, bunătatea etc. să... Si: a binevoi. 16 vt (Pex; fșa) A avea îndrăzneala, cutezanța, curajul (să...) Si: a cuteza, a se încumeta, a îndrăzni. 17 vt (Pex) A încerca. 18 vi A îndrăzni să vină, să meargă, să intre etc. undeva. 19 vi (Pex) A veni, a sosi, a se duce, a intra etc. undeva.

POFTI, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

POFTI, poftesc, vb. IV. Tranz. 1. A dori, a voi (ceva). Postelnicul Ștefan a poftit să plece. Șetrarul Neculai ar fi poftit să-l mai ție. SADOVEANU, F. J. 536. Începe a-i aduce care dincotro rachiu, tutun, lăutari și tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. CREANGĂ, P. 309. Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? NEGRUZZI, S. I 172. ◊ Absol. Îndrăznește, îndrăznește, Dacă inima-ți poftește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383. ◊ Expr. Cît poftești = a) oricît; b) admit, de acord. Proprietar da, cît poftești, însă moșiile nici le văd cu ochii. GANE, N. III 186. ♦ (Învechit și arhaizant) A cere (ceva). Călăuzul său s-a dus la palatul acelei muieri cu faimă, poftind intrare pentru un călător. SADOVEANU, D. P. 177. Au poftit carne friptă pe grătar și pîne albă ș-au băut o garafă de vin. id. B. 76. 2. A invita, a chema (pe cineva), a îmbia. Ne pofti la o masă foarte gustoasă și bogată. SADOVEANU, O. VII 186. Îmi dete adresa și mă pofti să viu pe la el cînd m-oi întoarce în București. VLAHUȚĂ, O. A. 192. Se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. CREANGĂ, P. 30. E un om plin de științe și l-am poftit să vie să-ți dea lecții de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, S. I 7. ♦ Refl. reciproc. A se îmbia, a se îndemna, a se invita (unul pe altul). Ne poftim ca oarecine la temniță. ALECSANDRI, T. I 138. 3. (Construit cu dativul) A face (cuiva) o urare, a ura. Cînd apucară pe poteca bisericii, unul dintre răzăși, om cărunt cu obrazul brăzdat, se abătu spre ei și le pofti ziua bună. SADOVEANU, O. VII 60. Fetele împăratului... îi sărutară mîna, îi poftiră biruință. ISPIRESCU, L. 49. Cu prilejul înnoirei anului, mă grăbăsc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri. KOGĂLNICEANU, S. 55. 4. A ruga (pe cineva). Poftește pe moș Fotea că dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa din cînd în cînd cîte unul [bici]. CREANGĂ, A. 3. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său. BĂLCESCU, O. II 279. ◊ (Uneori cu sens de poruncă) Te poftesc să nu te-amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766. 5. A binevoi (să vină, să facă ceva etc.). Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. ♦ Intranz. A veni. Da de ce nu poftiți și dumneavoastră să vedeți petrecerea noastră? REBREANU, I. 22. Foarte-ți mulțumesc numai și numai că ai poftit în casa mea și mi-ai cinstit masa. CARAGIALE, P. 128. Din nou să vă gătiți, Ca la nuntă să-mi poftiți. TEODORESCU, P. P. 621. – Variantă: (învechit și regional) pohti (C. PETRESCU, A. R. 196, ODOBESCU, S. I 83) vb. IV.

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ◊ Cât poftești cât dorești; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitație; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecțiune; a ura. 4) (urmat de o propoziție completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă ușa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiți în ospeție la noi.Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o pățească). /<sl. pohotĕti

poftì v. 1. a avea poftă: ce poftești? fam. a-și pune pofta în cuiu, a se șterge pe bot, a renunța vrând nevrând; 2. a ura: a pofti ziuă bună cuiva; 3. fig. a se lăcomi: să nu poftești la bogății OD.; 4. a invita: poftim! (servind și ca strigăt de provocare ori de protestare); 5. a veni, a lua: să poftească! ia poftește! CAR.

POHTI vb. IV v. pofti.

POHTI vb. IV v. pofti.

POHTI vb. IV v. pofti.

pohti v vz pofti

popti v vz pofti

poftésc și (vechĭ) poh- v. (vsl. pohotĭeti, a dori, d. hotĭeti, a vrea. V. ahotnic). Mĭ-e poftă de: aș pofti niște caise, la masă era tot ce pofteaĭ. Invit: a pofti pe cineva la masă. V. intr. Rîvnesc, mă lăcomesc: a pofti la glorie. A poftit Călina la teĭ prăjit (Bz.), s’a boĭerit țăranca și dorește ceĭa ce nu e de nasu eĭ. Poftim! cuvînt care înseamnă „invităm” și care se întrebuințează 1. ca îndemn: poftim la masă la noĭ, poftim acasă la mine, poftim în vagoane, poftim de mănîncă, poftim și mănîncă, (saŭ ca sfidare) poftim dacă îndrăzneștĭ! (Uniĭ zic poftițĭ! orĭ poftește! ceĭa ce e greșit); 2. ca exclamațiune de indignare saŭ de ironie față de ceva opus la ceĭa ce te aștepțĭ: Poftim! Eŭ plîng și el rîde! Eŭ una-ĭ spun, și el alta pricepe (V. na! tronc!) Te-aș pofti (adică: să te astîmperĭ) expresiune adresată unuĭ obraznic orĭ nesuferit.

póhtă, pohtésc, V. poft-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pofti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftesc, 3 sg. poftește, imperf. 1 pofteam; conj. prez. 1 sg. să poftesc, 3 să poftească

pofti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftesc, imperf. 3 sg. poftea; conj. prez. 3 poftească

pofti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftesc, imperf. 3 sg. poftea; conj. prez. 3 sg. și pl. poftească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POFTI vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i plăcea, a voi, a vrea. (Rămâi cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 8. v. invita. 9. v. îndemna. 10. a veni. (Îl roagă să ~ la catedră.) 11. v. îndrăzni.

POFTI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a dori, a jindui, a rîvni, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să vadă marea.) 3. a cere, a dori, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 4. a dori, a-i plăcea, a voi, a vrea. (Rămti cu cine ~.) 5. a dori, a ura, (înv.) a prii. (Îi ~ „noapte bună”.) 6. a chema, a invita. (l-a ~ să meargă la el.) 7. a invita, a ruga, a solicita. (Îl ~ să intre.) 8. a (se) invita, a (se) îmbia, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (I-a ~ la petrecere.) 9. a (se) îmbia, a (se) îndemna. (Se ~ ca grecii la pușcărie.) 10. a veni. (Îl roagă să ~ la catedră.) 11. a cuteza, a se încumeta, a îndrăzni. (Să ~ să nu vină la timp!)

Intrare: pofti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pofti
  • poftire
  • poftit
  • poftitu‑
  • poftind
  • poftindu‑
singular plural
  • poftește
  • poftiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • poftesc
(să)
  • poftesc
  • pofteam
  • poftii
  • poftisem
a II-a (tu)
  • poftești
(să)
  • poftești
  • pofteai
  • poftiși
  • poftiseși
a III-a (el, ea)
  • poftește
(să)
  • poftească
  • poftea
  • pofti
  • poftise
plural I (noi)
  • poftim
(să)
  • poftim
  • pofteam
  • poftirăm
  • poftiserăm
  • poftisem
a II-a (voi)
  • poftiți
(să)
  • poftiți
  • pofteați
  • poftirăți
  • poftiserăți
  • poftiseți
a III-a (ei, ele)
  • poftesc
(să)
  • poftească
  • pofteau
  • pofti
  • poftiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pohti
  • pohtire
  • pohtit
  • pohtitu‑
  • pohtind
  • pohtindu‑
singular plural
  • pohtește
  • pohtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pohtesc
(să)
  • pohtesc
  • pohteam
  • pohtii
  • pohtisem
a II-a (tu)
  • pohtești
(să)
  • pohtești
  • pohteai
  • pohtiși
  • pohtiseși
a III-a (el, ea)
  • pohtește
(să)
  • pohtească
  • pohtea
  • pohti
  • pohtise
plural I (noi)
  • pohtim
(să)
  • pohtim
  • pohteam
  • pohtirăm
  • pohtiserăm
  • pohtisem
a II-a (voi)
  • pohtiți
(să)
  • pohtiți
  • pohteați
  • pohtirăți
  • pohtiserăți
  • pohtiseți
a III-a (ei, ele)
  • pohtesc
(să)
  • pohtească
  • pohteau
  • pohti
  • pohtiseră
popti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pofti, poftescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Postelnicul Ștefan a poftit să plece. Șetrarul Neculai ar fi poftit să-l mai ție. SADOVEANU, F. J. 536. DLRLC
    • format_quote Începe a-i aduce care dincotro rachiu, tutun, lăutari și tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. CREANGĂ, P. 309. DLRLC
    • format_quote Bine ai venit, domnule, ce poftești de la noi? NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Îndrăznește, îndrăznește, Dacă inima-ți poftește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383. DLRLC
    • 1.1. învechit regional A cere, a solicita (ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Călăuzul său s-a dus la palatul acelei muieri cu faimă, poftind intrare pentru un călător. SADOVEANU, D. P. 177. DLRLC
      • format_quote Au poftit carne friptă pe grătar și pîne albă ș-au băut o garafă de vin. SADOVEANU, B. 76. DLRLC
    • chat_bubble Cât poftești = oricât. DLRLC
      sinonime: oricât
    • chat_bubble Cât poftești = admit, de acord. DLRLC
      • format_quote Proprietar da, cît poftești, însă moșiile nici le văd cu ochii. GANE, N. III 186. DLRLC
  • 2. tranzitiv A invita, a chema (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne pofti la o masă foarte gustoasă și bogată. SADOVEANU, O. VII 186. DLRLC
    • format_quote Îmi dete adresa și mă pofti să viu pe la el cînd m-oi întoarce în București. VLAHUȚĂ, O. A. 192. DLRLC
    • format_quote Se duce prin pădure să caute pe cumătru-său și să-l poftească la praznic. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • format_quote E un om plin de științe și l-am poftit să vie să-ți dea lecții de trei ori pe săptămînă. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A face cuiva o urare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ura
    • format_quote Cînd apucară pe poteca bisericii, unul dintre răzăși, om cărunt cu obrazul brăzdat, se abătu spre ei și le pofti ziua bună. SADOVEANU, O. VII 60. DLRLC
    • format_quote Fetele împăratului... îi sărutară mîna, îi poftiră biruință. ISPIRESCU, L. 49. DLRLC
    • format_quote Cu prilejul înnoirei anului, mă grăbăsc ca să-ți poftesc cele mai mari norociri. KOGĂLNICEANU, S. 55. DLRLC
  • 4. tranzitiv uneori (la) imperativ A ruga (pe cineva ceva). DEX '09 DLRLC
    sinonime: ruga
    • format_quote Poftește pe moș Fotea că dacă i-or mai pica ceva curele bune, să mai facă așa din cînd în cînd cîte unul [bici]. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • format_quote Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său. BĂLCESCU, O. II 279. DLRLC
    • format_quote Poftiți, vă rog! DEX '09
    • format_quote Te poftesc să nu te-amesteci în conversația noastră. ALECSANDRI, T. 766. DLRLC
  • 5. tranzitiv A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: binevoi
    • format_quote Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • 5.1. intranzitiv A veni (undeva sau la cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: veni
      • format_quote Da de ce nu poftiți și dumneavoastră să vedeți petrecerea noastră? REBREANU, I. 22. DLRLC
      • format_quote Foarte-ți mulțumesc numai și numai că ai poftit în casa mea și mi-ai cinstit masa. CARAGIALE, P. 128. DLRLC
      • format_quote Din nou să vă gătiți, Ca la nuntă să-mi poftiți. TEODORESCU, P. P. 621. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.