opțiuni

6 definiții pentru poleleu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poleleu1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 155 / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) „Coșărcuță”.

poleleu2 sn [At: LEXIC REG. 50 / Pl: ~ee / E: cf teleleu] (Reg) Fel de a se prezenta Si: aspect, ținută.

poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poleleu1, polelee, s.n. (reg.) coșuleț, coșărcuță.

poleleu2, polelee, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, ținută, aspect.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

poleleu s. n. v. polileu.

Intrare: poleleu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleleu
  • poleleul
  • poleleu‑
plural
  • polelee
  • poleleele
genitiv-dativ singular
  • poleleu
  • poleleului
plural
  • polelee
  • poleleelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)