12 definiții pentru pornire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORNIRE, porniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziție, tendință. 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). – V. porni.

PORNIRE, porniri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziție, tendință. 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). – V. porni.

pornire sf [At: CORESI, EV. / Pl: ~ri / E: porni] 1 Deplasare dintr-un loc pentru a se duce în altă parte Si: (pop) porneală (1), pornit1 (1). 2 Părăsire a cuiva sau a unui loc spre a se duce în altă parte Si: (pop) porneală (2), pornit1 (2), (reg) poarnă. 3 Despărțire de cineva sau de ceva Si: (pop) porneală (3), pornit1 (3). 4 (Pex) Moment când cineva pornește (1) undeva Si: plecare, pornit1 (4). 5 Îndreptare spre... Si: (pop) pornit1 (5). 6 Revenire la punctul de plecare Si: înapoiere, întoarcere, (pop) pornit1 (6). 7 Deplasare dintr-un loc situat mai jos în altul mai sus Si: suire, urcare, (pop) pornit1 (7). 8 Deplasare dintr-un loc din susul apei în altul din josul ei Si: coborâre, (pop) pornit1 ( ). 9 (Spc) Plecare într-o cursă sportivă. 10 (Ccr) Loc de unde se pornește într-o cursă sportivă Si: plecare, start. 11 (Spc) Deplasare din locul unde se află într-un loc mai jos, prin rostogolire, cădere, prăbușire Si: pornit1 (9) Vz cădere, prăbușire, rostogolire. 12 (Înv) Fel de a merge al cuiva Si: mers, umblet. 13 (Înv) Ținută a corpului unei ființe care pornește sau merge. 14 (Reg) Surpare a unui teren. 15 (Înv) Trimitere. 16 (Înv) Abatere asupra cuiva. 17 (Pop) Conducere la... 18 (Asr) Expediere de bunuri unui destinatar. 19 Imbold dat cuiva pentru a face ceva Si: (îrg) porneală (19), pornit1 (10). 20 (Spc) Incitare împotriva cuiva Si: ațâțare, (pop) pornit1 (11). 21 Punere în practică a ceva Si: realizare, (pop) pornit1 (12). 22 Începere a unei acțiuni Si: (pop) pornit1 (13). 23 (Înv; îe) A face ~ A începe războiul cu cineva. 24 Reluare de la capăt a discuției, certei Si: (pop) pornit1 (14). 25 (Pex) Avânt. 26 (Rar) Dorință sau intenție de a face ceva. 27 (Rar) Preocupare. 28 (Rar) Interes. 29 (Urmat de determinări care arată natura) Izbucnire violentă, dar trecătoare împotriva cuiva sau a ceva Si: (pop) pornit1 (15). 30 Supărare mare, dar trecătoare Si: furie, mânie. 31 Atitudine sau manifestare dușmănoasă și statornică, adesea instigativă împotriva cuiva sau a ceva Si: dușmănie, mânie1, resentiment, ură Vz înverșunare. 32 (îvr) Influență. 33 (Cu sens atenuat) Supărare. 34 (Rar; în legătură cu fenomenele naturii) Violență. 35 Înzestrare naturală care constituie o premisă favorabilă pentru dezvoltarea unei însușiri, unui talent, unui defect Si: aplicație, aptitudine, atracție, înclinare, predispoziție, (înv) plecare. 36 Tendință către ceva Si: instinct, (înv) plecare. 37 Plecare dintr-un anumit loc Si: (pop) pornit1 (16). 38 Punere în funcțiune Si: (pop) pornit1 (17). 39 Intrare în funcțiune Si: (pop) pornit1 (18). 40 Producere bruscă și puternică a unui fenomen natural Si: dezlănțuire, izbucnire, (pop) pornit1 (19).

PORNIRE, porniri, s. f. I. Acțiunea de a (se) porni. 1. Plecare (spre o țintă). Îl întîmpină în pragul ușei cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană, înainte de pornirea lui de acasă. CREANGĂ, P. 213. La pornirea lui Florescu din Constantinopol... mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 673. 2. Punere în mișcare (a unui lucru); punere în funcțiune (a unei mașini, a unui mecanism). Mărfarul spre Brăila e pregătit. Peste opt minute se dă semnalul de pornire. V. ROM. decembrie 1950, 141. II. Fig. 1. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avînt, elan. Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «Dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20. Cum să rezist pornirii inimii mele? ALECSANDRI, T. 1369. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. 2. Înclinare, predispoziție, tendință. În zadar maică-sa căuta să stîmpere pornirile lui învăpăiate. GANE, N. II 62. Pierd măsura timpului de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatec, cînd adică, biruit de dragostea neînfrînată a singurătății, îmi șterg urma dintre oameni. HOGAȘ, M. N. 63. Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă... Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire. EMINESCU, O. I 151. 3. Patimă; înverșunare. Chiar voi, judecînd cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba. REBREANU, R. S. 121. 4. (Învechit) Violență, furie. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. S-au rădicat o furtună... cu atîta pornire, încît pe loc s-o rupt funia. DRĂGHICI, R. 25.

PORNIRE ~i f. 1) v. A PORNI și A SE PORNI. 2) Impuls intern ce îndeamnă la o acțiune. ~ sufletească. 3) Înverșunare a unei persoane contra alteia. /v. a (se) porni

pornire f. 1. acțiunea de a porni; 2. plecare, expedițiune: la pornirea trenului, bagajelor: 3. aplecare firească: porniri rele; 4. furie, patimă: ce simte cu ’nfocare a dragostei pornire AL.

porníre f. Acțiunea de a porni, plecare, purcedere: pornirea uneĭ armate. Aplicațiune, deprindere, apucăturĭ: pornire rea, pornirĭ rele. Avînt, furie, transport, pasiune: în pornirea dragostiĭ (V. brio). Ură: are o pornire contra luĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pornire s. f., g.-d. art. pornirii; (plecări, impulsuri, predispoziții) pl. porniri

pornire s. f., g.-d. art. pornirii; (plecări, impulsuri, predispoziții) pl. porniri

pornire s. f., g.-d. art. pornirii; (plecări, impulsuri, predispoziții) pl. porniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORNIRE s. I. 1. plecare, (pop.) porneală, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. v. plecare. 3. ducă, plecare. (E gata de ~.) 4. v. demaraj. II. 1. v. dezlănțuire. 2. v. aspirație. 3. v. imbold. 4. v. entuziasm. 5. v. aptitudine. 6. v. tendință. 7. v. dușmănie. 8. v. antipatie. 9. v. invidie.

PORNIRE s. 1. plecare, (pop.) porneală, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. ducere, mergere, mers, plecare. (După ~ lui acolo.) 3. ducă, plecare. (E gata de ~.) 4. (TEHN.) demaraj, demarare. (~ unei mașini.) 5. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.) 6. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.) 7. imbold, impuls, îndemn, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.) 8. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 9. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 10. aplecare, dispoziție, înclinare, înclinație, tendință. (~ de a exagera.) 11. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?) 12. antipatie, aversiune, ostilitate, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o vizibilă ~ față de el.) 13. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov,) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (prin Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Simte o ~ nestăpînită pe...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sponte sua (lat. „Din propria sa pornire”). A acționa sponte sua. Vezi și: motu proprio.

Intrare: pornire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pornire
  • pornirea
plural
  • porniri
  • pornirile
genitiv-dativ singular
  • porniri
  • pornirii
plural
  • porniri
  • pornirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pornire, pornirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) porni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plecare
    • format_quote Îl întîmpină în pragul ușei cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană, înainte de pornirea lui de acasă. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote La pornirea lui Florescu din Constantinopol... mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 673. DLRLC
    • 1.1. Punere în mișcare (a unui lucru); punere în funcțiune (a unei mașini, a unui mecanism). DLRLC
      • format_quote Mărfarul spre Brăila e pregătit. Peste opt minute se dă semnalul de pornire. V. ROM. decembrie 1950, 141. DLRLC
  • 2. Imbold, impuls, îndemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «Dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20. DLRLC
    • format_quote Cum să rezist pornirii inimii mele? ALECSANDRI, T. 1369. DLRLC
    • format_quote Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
  • 3. Predispoziție, tendință, înclinare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În zadar maică-sa căuta să stîmpere pornirile lui învăpăiate. GANE, N. II 62. DLRLC
    • format_quote Pierd măsura timpului de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatec, cînd adică, biruit de dragostea neînfrînată a singurătății, îmi șterg urma dintre oameni. HOGAȘ, M. N. 63. DLRLC
    • format_quote Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă... Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
  • 4. Patimă; înverșunare (împotriva cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chiar voi, judecînd cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba. REBREANU, R. S. 121. DLRLC
  • 5. învechit Furie, violență. DLRLC
    • format_quote Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. DLRLC
    • format_quote S-au rădicat o furtună... cu atîta pornire, încît pe loc s-o rupt funia. DRĂGHICI, R. 25. DLRLC
etimologie:
  • vezi porni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.