porumbă¹ sf [At: POLIZU / V: (reg) ~râm~, ~roabă, ~roam~, ~robi sfp, ~bră / Pl: ~be / E: ml *polumba] Fruct al porumbarului¹, sferic, negru-vinețiu, cu gust acru, astrigent Si: (reg) scoroambă.

PORUMBĂ¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, de mărimea unei alune, de culoare neagră-vineție, cu gust acru-astringent; porumbea, scoroambă. Umblă pe miriști și caută mure, caută porumbe, de nu le-or fi păscut, cu botul lor veșnic ud, caii. STANCU, D. 50. Rîde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice despre cei care rîd de defectele altora fără să-și vadă propriile defecte, mai mari; rîde ciob de oală spartă. v. oală.

PORUMBĂ ~e f. Fruct al porumbarului. /<lat. palumba

porumbă f. rodul porumbarului; globulos, negru-albăstriu, cu gust acru (numit și scoroambă): râde dracu de porumbe negre. [După coloarea negrie a fructelor].

porúmbă f., pl. e (d. porumb 2). Sud. Fructu porumbuluĭ (al porumbreluluĭ), albastru închis, aproape negru, de forma pruneĭ, puțin maĭ mic de cît cireșele. Prov. Rîde dracu de porumbe (negre), și pe sine nu se vede, rîzĭ de un defect pe care-l aĭ și tu. – Și poroámbă (Bz.) și scoroámbă (oa dift.). V. porumbrea.

porâmbă sf vz porumbă¹

poroabă sf vz porumbă¹

poroambă sf vz porumbă¹

porobi^[1] sfp vz porumbă^1[2] corectat(ă)

porumbră sf vz porumbă¹

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) (pop.) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

porumbă (fruct, porumbiță) s. f., g.-d. art. porumbei; pl. porumbe

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)

PORUMBĂ s. (BOT.) porumbea, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) tîrnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)