13 definiții pentru poștalion (vehicul)
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POȘTALION, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Trăsură de poștă; diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.
poștalion [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 348 / V: (înv) posta~ sn / P: ~li-on / Pl: ~i, ~oane / E: rs почтальон] (Înv) 1 sm Poștaș (1). 2 sn Vehicul pentru călători, bagaje și corespondență, tras de mai mulți cai, folosit mai ales înainte de introducerea căilor ferate Si: diligență, poștă1 (15), (îrg) olac. 3 sm Cal folosit împreună cu alții la un poștalion (2). 4 (Pex) Caleașcă. 5-6 Trăsură (mare). 7-8 Căruță (mare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POȘTALION, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POȘTALION, (1) poștalioane, s. n., (2) poștalioni, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. Veneau familii de la două poștii, în trăsuri care ajungeau prăfuite, în poștalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU, S. 113. I-ar da călești cu telegari, poștalioane cu opt cai bidivii, și cîte-n lună și-n soare. DELAVRANCEA, S. 36. Boierii noștri pe atunci... aveau poștalioane de cîte șase și opt cai romînești iuți ca zmeii. GHICA, la TDRG. 2. Cal utilizat la poștalion (1). Du-te de spune surugiilor să înhame poștalionii la trăsura cea galbănă. ALECSANDRI, T. 484. – Pronunțat: -li-on.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POȘTALION1 ~oane n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poștalion m. cel ce mână caii de poștă. [Rus. POČTALIONŬ]. ║ n. car solid cu osiile de fier pentru a transporta tot felul de greutăți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poștalión m. (rus. počtalión [și počtárĭ], curier postal, germ. fr. postillon, conductor de căruță postală, călăreț pe cal înhămat, care vine d. it. postiglione). Mold. Vizitiu de căruță postală. Curier, împărțitor de scrisorĭ, poștar, plicar. Telegar înhămat înaintaș (păreche după păreche). S. n., pl. oane. Munt. Căruța poștală. Căruță rapidă cu osiile de fer. Trăsură de călătorie cu patru caĭ înaintașĭ. Diligență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poștalion1 (diligență) (desp. -li-on) s. n., pl. poștalioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poștalion2 (diligență) (-li-on) s. n., pl. poștalioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poștalion (diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poștalion, -oane.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POȘTALION s. v. diligență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POȘTALION s. diligență, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -li-on
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poștalion, poștalioanesubstantiv neutru
- 1. Trăsură de poștă. DEX '09 DLRLCsinonime: diligență
- Veneau familii de la două poștii, în trăsuri care ajungeau prăfuite, în poștalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU, S. 113. DLRLC
- I-ar da călești cu telegari, poștalioane cu opt cai bidivii, și cîte-n lună și-n soare. DELAVRANCEA, S. 36. DLRLC
- Boierii noștri pe atunci... aveau poștalioane de cîte șase și opt cai romînești iuți ca zmeii. GHICA, la TDRG. DLRLC
- 1.1. Trăsură trasă de mai mulți cai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- počtal’on DEX '98 DEX '09