prețui [At: TETRAEV. (1574), 216 / Pzi: ~esc, (reg) prețui / E: preț + -ui] 1 vt (Îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A determina cu aproximație un preț (1) Si: a estima, a evalua, (îrg) a prețălui (1). 2 vt (Îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A stabili valoarea în bani Si: (îrg) a prețălui (2). 3 vt (Îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A indica valoarea echivalentă în bunuri Si: (îrg) a prețălui (3). 4 vt (Îvp; c. i. bunuri care pot fi vândute) A considera că are o valoare materială foarte mare Si: (îrg) a prețălui (4). 5 vi A avea un anumit preț (1) sau o anumită valoare materială Si: a valora, a face. 6 vi A reprezenta pentru cineva o mare valoare datorită unor calități materiale sau considerente spirituale, morale Si: a valora, a face. 7 vi (Îe) A ști cât ~ește ceva (sau cineva) A cunoaște defectele cuiva sau a ceva. 8 vi (Îae) A ști dinainte că nu trebuie să contezi pe ceva sau pe cineva. 9 vi (Spc; înv; d. note muzicale) A avea o anumită valoare Si: a valora. 10 vt A aprecia calitățile cuiva sau a ceva Si: (îvr) a prețălui (5). 11 vt A populariza calitățile cuiva sau a ceva Si: (îvr) a prețălui (6), (înv) a pohfalisi.

PREȚUI, prețuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A fixa (aproximativ) prețul unui bun (supus vînzării), a-i determina, a-i stabili valoarea în bani, a arăta cît face; a evalua, a estima. Văzînd împăratul ce cal are el, l-au prețuit că face mai mult decît o împărăție. SBIERA, P. 44. Doi, care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint, prețuit 1500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Fig. Eu unul știu să prețuiesc omul. De aceea v-am privit îndelung și v-am cercetat înainte de a vă îmbrățișa. SADOVEANU, O. VII 21. ♦ A pune mare preț pe ceva, a considera ca. avînd mare valoare. Iar dacă se duse la împăratul cu darul, și văzu că îl primește împăratul cu mare cinste și atît îî prețuiește darul, el spuse că mai are încă multe [pietre prețioase]. ISPIRESCU, L. 192. 2. Tranz. A recunoaște importanța sau meritul unei persoane sau al unui lucru, a atribui cuiva merit, însemnătate; a aprecia. Comandanții noștri prețuiesc foarte mult atacul la baionetă. CAMIL PETRESCU, U. N. 412. În cîteva luni, toți vor ști să-l prețuiască. C. PETRESCU, V. 31. Romanii cunoșteau și aceste două specii de păsărele și le prețuiau dupe dreapta lor valoare. ODOBESCU, S. III 24. 3. Intranz. A valora, a face. Lucrul la timp dăruit prețuiește îndoit. ◊ Expr. A ști cît prețuiește cineva (sau ceva) = a nu-și face iluzii cu privire la cineva sau la ceva, a ști că nu trebuie să contezi pe cineva sau pe ceva. Lăpușneanul le scrisese în mai multe rînduri ca să vie, legîndu-se prin cele mai mari jurăminte că nu le va face nimica, dar ei știau cît prețuiește jurămîntul lui. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ A avea valoare, importanță prin meritele, calitățile sale. Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace, Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva, Care cred despre sine că prețuiesc ceva! ALEXANDRESCU, P. 66. – Prez. ind. și: (regional) prețui (ȘEZ. III 212).

A PREȚUI ~iesc 1. tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a estima. 2) (persoane) A trata cu considerație (pentru anumite calități, merite); a aprecia. 3) (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A considera drept foarte important, prețios. El știe să ~iască prietenia. 2. intranz. A se impune prin calități; a reprezenta o anumită valoare; a valora; a costa; a face. /preț + suf. ~ui

prețuì v. 1. a pune prețul; 2. a avea preț; 3. fig. a stima: a prețui pe un scriitor.

prețuĭésc v. tr. (d. preț). Apreciez, evaluez: prețuĭesc la 200.000 de francĭ această casă (orĭ valoarea acesteĭ case). Fig. Apreciez, stimez: a prețui un amic, un scriitor, o carte. V. intr. Valorez, am preț: această carte prețuĭește cincĭ francĭ. – În est și prețăluĭésc ca v. tr. (evaluez). Cp. cu prubuluĭesc.

prețui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiesc, 3 sg. prețuiește, imperf. 1 prețuiam; conj. prez. 1 sg. să prețuiesc, 3 să prețuiască

prețui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiesc, imperf. 3 sg. prețuia; conj. prez. 3 să prețuiască

prețui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiesc, imperf. 3 sg. prețuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prețuiască

prețui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețuiesc, conj. prețuiască)

PREȚUI vb. 1. v. evalua. 2. v. valora. 3. v. aprecia. 4. a aprecia, (fig.) a gusta. (~ un spectacol bun.) 5. a valora, (fig.) a cântări. (Opinia lui ~ mult.)

PREȚUI vb. v. costa, face, fi, reveni.

prețui vb. v. COSTA. FACE. FI. REVENI.

PREȚUI vb. 1. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a socoti, (livr.) a priza, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a prețălui, a sămălui. (A ~ valoarea unui obiect.) 2. a face, a valora, (rar) a prețălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie de lei.) 3. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Ne ~ mult.) 4. a aprecia, a gusta. (~ un spectacol bun.) 5. a valora, (fig.) a cîntări. (Opinia lui ~ mult.)

A prețui ≠ a disprețui

LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat.

La façon de donner vaut mieux que ce quon donne (fr. „Modul de a da prețuiește mai mult decît ceea ce se dă”) – Corneille, în Le menteur (act. I, sc. 1). Scriitorul francez a dat el însuși atît de limpede înțelesul cugetării sale, încît ea prețuiește mai mult decît ceea ce ar mai putea adăuga explicațiile și completările altora. LIT.

Un Tiens vaut mieux que deux Tu l’auras (fr. „Un «ia-l» prețuiește mai mult decît doi «vei avea»”). La Fontaine (Cartea V, fabula nr. 3 Peștișorul și pescarul). Și fabulistul explică în continuare: „L’un est sûr, l’autre ne l’est plus” (Unul e sigur, celălalt nu). Echivalentul românesc: Ce-i în mînă nu-i minciună. LIT.