PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție).

predilect, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 386 / Pl: ~cți, ~e / E: it prediletto cf predilecție, lat praedilectus] (Liv) Preferat.

PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecție).

PREDILECT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livresc) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. Vlahuță a cîntat și el iubirea. Această temă predilectă a celor mai mulți poeți ocupă la el mare parte din toate ce-a scris. GHEREA, ST. CR. I 234. Ne-a călăuzit pe toți în examinarea atîtor minunate amănunte, pe care... le-a reprodus cu acea pasionată iubire care leagă întotdeauna pe artiștii adevărați de opera lor predilectă. ODOBESCU, S. II 503.

PREDILECT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto].

PREDILECT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto)

PREDILECT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce o plăcere deosebită; cu proprietatea de preferință deosebită; favorit. /<it. predilletto

predilect a. prea iubit.

*prediléct, -ă adj. (mlat. praedilectus, d. prae, înainte, și diligere, a ĭubi). Ĭubit maĭ mult decît altu: studiu predilect al luĭ era fizica.

predilect adj. m., pl. predilecți; f. predilectă, pl. predilecte

predilect adj. m., pl. predilecți; f. predilectă, pl. predilecte

predilect adj. m., pl. predilecți; f. sg. predilectă, pl. predilecte

PREDILECT adj. v. favorit, preferat.

predilect adj. v. FAVORIT. PREFERAT.

Predilect ≠ antipatic