25 de definiții pentru prejudiciu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.

prejudiciu sn [At: (a. 1807) BV II, 495 / V: (înv) preiudiție sf, ~dițiu, preiudițiu, ~deciu / Pl: ~ii / E: lat praeiudicium, fr préjudice] 1 (Înv) Prejudecată. 2 Pagubă. 3 (Pex) Știrbire a onoarei, a prestigiului, a reputației cuiva.

PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.

PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună, detriment; p. ext. știrbire, vătămare a onoarei, a reputației, a prestigiului (cuiva). 2. (Învechit) Prejudecată. (Atestat în forma învechită prejudițiu) Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, S. N. 168. Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -ciu. – Variantă: prejudițiu s. n.

PREJUDICIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice].

PREJUDICIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium)

PREJUDICIU ~i n. 1) Pierdere materială sau morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) înv. v. PREJUDECATĂ. /<fr. préjudice, lat. praejudicium

prejudiciu n. 1. părere adoptată cu ușurință, fără cercetare; 2. Jur. pagubă: în prejudiciul cuiva.

*prejudíciŭ n. (lat. prae-judicium. V. județ). Prejudecată, opiniune pe care țĭ-o facĭ din ainte: sărăcia unuĭ administrator e un prejudiciŭ în favoarea luĭ. Prejudecată, opiniune greșită pe care țĭ-o facĭ din ainte: disprețu de comerciŭ e un prejudiciŭ care aduce pagube țăriĭ. Pagubă morală: această vorbă ĭ-a adus prejudiciŭ.

PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.

PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.

PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.

preiudiție sf vz prejudiciu

preiudițiu sn vz prejudiciu

prejudeciu sn vz prejudiciu

prejudițiu sn vz prejudiciu

PREJUDIȚIU s.n. v. prejudiciu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prejudiciu s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (desp. -ci-i-)

prejudiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (-ci-i-)

prejudiciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (sil. -ci-i-)

prejudițiu, -ții.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREJUDICIU s. 1. v. pagubă. 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)

PREJUDICIU s. v. prejudecată.

prejudiciu s. v. PREJUDECATĂ.

PREJUDICIU s. 1. daună, pagubă, pierdere, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ii provocate de incendiu.) 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).

Intrare: prejudiciu
prejudiciu substantiv neutru
  • pronunție: prejudicĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prejudiciu
  • prejudiciul
  • prejudiciu‑
plural
  • prejudicii
  • prejudiciile
genitiv-dativ singular
  • prejudiciu
  • prejudiciului
plural
  • prejudicii
  • prejudiciilor
vocativ singular
plural
prejudițiu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prejudițiu
  • prejudițiul
  • prejudițiu‑
plural
  • prejudiții
  • prejudițiile
genitiv-dativ singular
  • prejudițiu
  • prejudițiului
plural
  • prejudiții
  • prejudițiilor
vocativ singular
plural
preiudiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preiudițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prejudeciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prejudiciu, prejudiciisubstantiv neutru

  • 1. Daună, detriment, lezare, pagubă, rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. științe juridice Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. DEX '09
  • 2. învechit Prejudecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prejudecată
    • format_quote Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, S. N. 168. DLRLC
    • format_quote Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.