25 de definiții pentru prejudiciu
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. ♦ (Jur.) Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.
prejudiciu sn [At: (a. 1807) BV II, 495 / V: (înv) preiudiție sf, ~dițiu, preiudițiu, ~deciu / Pl: ~ii / E: lat praeiudicium, fr préjudice] 1 (Înv) Prejudecată. 2 Pagubă. 3 (Pex) Știrbire a onoarei, a prestigiului, a reputației cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună; p. ext. știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. 2. (Înv.) Prejudecată. [Var.: (înv.) prejudițiu s. n.] – Din fr. préjudice, lat. praejudicium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREJUDICIU, prejudicii, s. n. 1. Pagubă, daună, detriment; p. ext. știrbire, vătămare a onoarei, a reputației, a prestigiului (cuiva). 2. (Învechit) Prejudecată. (Atestat în forma învechită prejudițiu) Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, S. N. 168. Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. – Pronunțat: -ciu. – Variantă: prejudițiu s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDICIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDICIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREJUDICIU ~i n. 1) Pierdere materială sau morală provocată cuiva; daună; pagubă. 2) înv. v. PREJUDECATĂ. /<fr. préjudice, lat. praejudicium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudiciu n. 1. părere adoptată cu ușurință, fără cercetare; 2. Jur. pagubă: în prejudiciul cuiva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prejudíciŭ n. (lat. prae-judicium. V. județ). Prejudecată, opiniune pe care țĭ-o facĭ din ainte: sărăcia unuĭ administrator e un prejudiciŭ în favoarea luĭ. Prejudecată, opiniune greșită pe care țĭ-o facĭ din ainte: disprețu de comerciŭ e un prejudiciŭ care aduce pagube țăriĭ. Pagubă morală: această vorbă ĭ-a adus prejudiciŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREJUDIȚIU s. n. v. prejudiciu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
preiudiție sf vz prejudiciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
preiudițiu sn vz prejudiciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudeciu sn vz prejudiciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudițiu sn vz prejudiciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDIȚIU s.n. v. prejudiciu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prejudiciu s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prejudiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prejudiciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. prejudiciul; pl. prejudicii, art. prejudiciile (sil. -ci-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudiciu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
prejudițiu, -ții.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREJUDICIU s. 1. v. pagubă. 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDICIU s. v. prejudecată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudiciu s. v. PREJUDECATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDICIU s. 1. daună, pagubă, pierdere, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ii provocate de incendiu.) 2. daună, (livr.) lezare. (~ moral adus cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPIAT!) (lat.) consulii să ia măsuri (ca republicii să nu i se aducă vreun prejudiciu!) – Formulă rostită în Senat prin care consulii erau învestiți cu puteri discreționare în momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semnal de alarmă. (Și Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: prejudicĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prejudiciu, prejudiciisubstantiv neutru
- 1. Daună, detriment, lezare, pagubă, rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale. DEX '09
-
- 2. Prejudecată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prejudecată
- Munții și dealurile, crîngul, văile și izvoarele n-au prejudiții. BASARABESCU, S. N. 168. DLRLC
- Fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții fumuroase și ridicule. NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
-
etimologie:
- préjudice DEX '09 DEX '98 DN
- praejudicium DEX '09 DEX '98 DN