prematur, ~ă [At: FILIMON, O. I, 114 / A și: ~matur / Pl: ~i, ~e / E: lat praematurus] 1-4 a, av (Care se întâmplă sau apare) (înainte de vreme ori) prea devreme Si: pretimpuriu, (înv) prematural (1-4), prematurat (1-4). 5-6 sm, a (Spc) (Copil) născut înainte de termen. 7 a (Spc; d. pui) Ieșit sau scos din ou mai devreme decât este normal. 8-9 sm, a (Copil) născut viu cu o greutate sub 2500 g, indiferent de durata sarcinii. 10 a (Rar) Precoce (4).

PREMATUR, -Ă, prematuri, -e, adj. Care se întîmplă înainte de vreme; prea devreme. Progresele medicinei și igienei... au micșorat mortalitatea prematură, mai ales cea infantilă. MARINESCU, P. A. 83. – Accentuat și: prematur.

PREMATUR, -Ă adj. Făcut prea devreme; întîmplat înainte de vreme. // s.m. și f. Copil născut prea devreme; imatur. [< lat. praematurus, cf. fr. prémature].

PREMATUR, -Ă I. adj. care apare înainte de vreme. II. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen. (< lat. praematurus, fr. prémature)

PREMATUR ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care are loc (cu mult) înainte de vreme; care se manifestă (prea) devreme. Moarte ~ă. A muri ~. 3) și substantival (despre copii) Care este născut înainte de termen. /<lat. praematurus

prematur a. 1. fig. care vine înainte de timp: moarte prematură; 2. anunțat prea din vreme: știre prematură; 3 prea precoce: înțelepciune prematură.

*prematúr, -ă adj. (lat. prae-matúrus. V. matur). Care vine orĭ se face prea devreme: moarte, informațiune, întreprindere prematură. Adv. Prea devreme: a muri prematur.

prematur¹ adj. m., s. m., pl. prematuri; adj. f. prematură, pl. premature

+prematur² adv. (decedat ~)

prematur adj. m., s. m., pl. prematuri; adj. f. prematură, pl. premature

prematur adj. m., s. m., pl. prematuri; f. sg. prematură, pl. premature

prematur

prematur.

PREMATUR adj. 1. imatur. (Un copil ~.) 2. pretimpuriu, (înv.) prematural, prematurat. (Un fenomen ~.) 3. v. precoce.

PREMATUR adj. 1. pretimpuriu, (înv.) prematural, prematurat. (Un fenomen ~.) 2. precoce. (O înțelepciune ~.)