prescurta vt [At: MARIN, PR I, XVII, 21 / Pzi: ~tez / E: pre + scurta] 1 A reduce dimensiunile unui text. 2 (Spc) A scurta un cuvânt, un titlu etc. Si: a abrevia. 3 (Îvr) A scurta.

PRESCURTA, prescurtez, vb. I. Tranz. A reduce dimensiunile unui text (suprimînd idei sau pasaje neesențiale, v. rezuma); a scurta un cuvînt (uneori reducîndu-l la o singură literă, v. abrevia ). Tot ce vorbesc despre Ion-vodă. am prescurtat din alte cronice. HASDEU, V. 231.

PRESCURTA vb. I. tr. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvînt; a abrevia. [< pre- + scurta].

PRESCURTA vb. tr. a reduce dimensiunile unui text, ale unei expuneri etc.; a scurta un cuvânt, un titlu; a abrevia. (< pre- + scurta)

A PRESCURTA ~ez tranz. 1) (texte) A micșora prin reducerea numărului de cuvinte; a comprima. 2) (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numărului de litere sau silabe; a abrevia. /pre- + scurt

prescurtà v. 1. a (se) face mai scurt; 2. fig. a face să pară mai scurt.

prescurtéz v. tr. (pre- și scurtez). Scurtez, micșorez, fac maĭ scurt în spațiŭ saŭ timp: a prescurta coada unuĭ topor, o vacanță, o ședință. Abreviez, exprim maĭ pe scurt: a prescurta un discurs, o carte, un cuvînt (ca p. îld. pentru).

prescurta (desp. pre-scur-/pres-) vb., ind. prez. 1 sg. prescurtez, 3 prescurtează; conj. prez. 1 sg. să prescurtez, 3 să prescurteze

!prescurta (pre-scur-) vb., ind. prez. 3 prescurtează

prescurta vb. (sil. mf. pre-), ind. prez. 1 sg. prescurtez, 3 sg. și pl. prescurtează

PRESCURTA vb. 1. v. scurta. 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. v. abrevia.

PRESCURTA vb. 1. a micșora, a reduce, a scurta. (Mai ~ din text.) 2. a concentra, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. a abrevia, a scurta. (~ numele unei instituții.)