prețuit, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 37^r/3 / Pl: ~iți, ~e / E: prețui] 1 (Înv; d. obiecte care pot fi vândute) Căruia i s-a stabilit prețul în bani. 2 (Rar; d. obiecte) Care reprezintă o valoare materială ridicată. 3 (Înv; îs) Piatră ~ă Mineral cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. 4 (D. oameni și însușirile lor) Care este apreciat.

PREȚUIT adj. 1. v. respectat. 2. v. onorabil. 3. v. apreciat.

PREȚUIT adj. 1. apreciat, considerat, respectat, stimat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 3. apreciat, gustat. (Un spectacol ~.)

Prețuit ≠ neprețuit