prici² sn [At: LM / Pl: ~uri / E: ger Pritsche] (Reg) 1 Pat rudimentar. 2 (Spc) Pat de scânduri pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune.

prici³ sn [At: CHEST. II, 283/229 / A: nct / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Prichici (1). 2 (Mar) Prispă. 3 (Reg) Fiecare dintre leațurile bătute pe partea exterioară a pereților de lemn ai unor case, pe care se fixează lutul sau tencuiala.

PRICI¹, priciuri, s. n. Pat de scînduri comun într-un dormitor, pentru un număr mare de persoane.

PRICI ~uri n. Pat de scânduri pentru mai multe persoane, folosit în unele dormitoare comune. /<germ. Pritsche

prici² s. n., pl. priciuri

!prici s. n., pl. priciuri

prici s. n., pl. priciuri

PRICI s. v. prispă.

prici s. v. PRISPĂ.

prici³, priciuri, s.n. (reg.) 1. scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici. 2. prispă (la casele țărănești). 3. leaț bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.

prici², priciuri, s.n. – (reg.) Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea, 1924: 64). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).

prici², -uri, s.n. – Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu 2005).