opțiuni
  • info

14 definiții pentru prisăcar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRISĂCAR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar.

PRISĂCAR, prisăcari, s. m. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară); stupar, albinar; apicultor. – Prisacă + suf. -ar.

prisăcar sm [At: SIMION DASC., ap. LET. 15 / V: (reg) ~sec~ / Pl: ~i / E: prisacă + -ar] Persoană care se ocupă cu îngrijirea prisăcii (6-8) și cu creșterea albinelor, pentru a obține de la ele miere și ceară Si: albinar, apicultor, stupar.

PRISĂCAR, prisăcari, s. m. Cel care se ocupă cu îngrijirea stupilor și cu creșterea albinelor; stupar. V. apicultor. Ne mulțumirăm însă a privi de departe cum călugărul prisăcar trebăluia printre stupi. HOGAȘ, DR. 264. Rămîn... prisăcile fără prisăcar; holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, O. A. 69.

PRISĂCAR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea albinelor; albinar; stupar; apicultor. /prisacă + suf. ~ar

PRISĂCAR s.m. (Mold.) Apicultor. Iară Ețco prisăcariul . . . îndată l-au dus la Țara Leșească. URECHE. Fi s-ar căzut . . . vulpea prisăcarului bătrîn ciumiliturile să-și areate. CANTEMIR, IST. Au agiunsu într-o vale la un prisăcar și acolo au dat telegarii cu carîta prisăcarului. H 17792, 102v. Etimologie: prisacă + suf. -ar. Vezi și prisacă, prisăcări, prisăcărit.

prisăcar m. Mold. stupar.

prisăcár m. (d. prisacă). Est. Îngrijitor de prisacă.

prisecar sm vz prisăcar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prisăcar s. m., pl. prisăcari

prisăcar s. m., pl. prisăcari

prisăcar s. m., pl. prisăcari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRISĂCAR s. v. apicultor.

PRISĂCAR s. albinar, apicultor, stupar, (înv. și reg.) mierar. (~ se ocupă cu creșterea albinelor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prisăcar, prisăcari, s.m. – Îngrijitor de prisacă; apicultor. ♦ (onom.) Prisăcar, Prisăcariu, Prisăcaru, Prisecaru, Prisecariu, nume de familie (61 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din prisacă + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: prisăcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prisăcar
  • prisăcarul
  • prisăcaru‑
plural
  • prisăcari
  • prisăcarii
genitiv-dativ singular
  • prisăcar
  • prisăcarului
plural
  • prisăcari
  • prisăcarilor
vocativ singular
  • prisăcarule
  • prisăcare
plural
  • prisăcarilor
prisecar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prisăcar, prisăcarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care crește albine (pentru a obține miere și ceară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albinar apicultor mierar stupar
    • format_quote Ne mulțumirăm însă a privi de departe cum călugărul prisăcar trebăluia printre stupi. HOGAȘ, DR. 264. DLRLC
    • format_quote Rămîn... prisăcile fără prisăcar; holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, O. A. 69. DLRLC
etimologie:
  • Prisacă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.