opțiuni
  • info

19 definiții pentru priveghetor (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

priveghetor, ~oare [At: MOXA, 370/4 / V: (reg) ~iu, ~eghit~, ~eghitoriu, ~vighe~, ~vighit~, ~vighitoriu, (îvr) previgătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: priveghea + -tor] 1-2 smf, a (Înv; șîf privighetor) (Persoană) care veghează. 3 smf (Trs; îf previghetor) Persoană care veghează noaptea la un mort Si: (reg) privegieș. 4 sf (Trs; pex) Lumânare care arde la capul unui mort și care are, de obicei, lungimea acestuia Si: (reg) toiag. 5 sm (Asr) Paznic. 6 a (Înv) Păzitor. 7 a (Înv) Străjuitor. 8 a (Înv) Pânditor. 9 a (Înv) Urmăritor. 10 a (Înv) Atent. 11 (Mol; înv) Subprefect.

PRIVEGHETOR, -OARE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetor, -oare, privighitor, -oare s. m. și f.

PRIVEGHETOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL.

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHETOR1, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor.

previgătoriu a vz priveghetor

privighetor2, ~oare a, sm vz priveghetor[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz privighetor — LauraGellner

PRIVIGHETOR, -OARE s. m. și f. v. priveghetor. corectat(ă)

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

priveghetor (pop.) s. m., pl. priveghetori

priveghetor s. m., pl. priveghetori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIVEGHETOR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.

PRIVEGHETOR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.

priveghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR.

priveghetor adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT.

Intrare: priveghetor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorul
  • priveghetoru‑
plural
  • priveghetori
  • priveghetorii
genitiv-dativ singular
  • priveghetor
  • priveghetorului
plural
  • priveghetori
  • priveghetorilor
vocativ singular
  • priveghetorule
plural
  • priveghetorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighitor
  • privighitorul
  • privighitoru‑
plural
  • privighitori
  • privighitorii
genitiv-dativ singular
  • privighitor
  • privighitorului
plural
  • privighitori
  • privighitorilor
vocativ singular
  • privighitorule
plural
  • privighitorilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • privighetor
  • privighetorul
  • privighetoru‑
plural
  • privighetori
  • privighetorii
genitiv-dativ singular
  • privighetor
  • privighetorului
plural
  • privighetori
  • privighetorilor
vocativ singular
  • privighetorule
plural
  • privighetorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priveghetor, priveghetorisubstantiv masculin
priveghetoare, priveghetoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care priveghează. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. prin specializare Supraveghetor. DEX '09 DLRLC
      sinonime: supraveghetor
      • format_quote Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. DLRLC
      • format_quote Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. DLRLC
    • 1.2. învechit Subprefect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: subprefect
      • format_quote Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
etimologie:
  • Priveghea + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.