procitanie sf [At: LB / V: (înv) procet~ / Pl: ~ii / E: rs прочитание] 1 (Îdt) Lectură cu voce tare și din scoarță în scoarță. 2 (Înv) Recitire. 3 (Înv) Examinare recapitulativă a elevilor. 4 (Reg) Mustrare (1).

PROCITANIE, procitanii, s. f. (Învechit și arhaizant) Examinare recapitulativă a elevilor; ascultare (în clasă). Cercetarea progresului se făcea prin procitanii. CĂLINESCU, C. 39. Băieții schimbau tabla în toate zilele, și sîmbătă procitanie. CREANGĂ, A. 4. ♦ Recitire, repetiție.

PROCITANIE ~e f. înv. 1) Recitire, repetare (a unei lecții). 2) Proces de ascultare a elevilor cu scopul de a recapitula materia învățată. [G.-D. procitaniei] /<rus. proțitanie

procitanie f. repetițiune: Sâmbăta era procitanie CR. [V. citanie].

procitánie f. (vsl. pročiteniĭe, rus. pročlenie. V. citanie). Vechĭ. Azĭ iron. Citanie din scoarță’n scoarță, repetițiune. Spunerea lecțiuniĭ, ascultare. Fig. Iron. Mustrare, cicăleală.

procetanie sf vz procitanie

procitanie (înv.) (desp. -ni-e) s. f., art. procitania (desp. -ni-a), g.-d. art. procitaniei; pl. procitanii, art. procitaniile (desp. -ni-i-)

procitanie (înv.) (-ni-e) s. f., art. procitania (-ni-a), g.-d. art. procitaniei; pl. procitanii, art. procitaniile (-ni-i-)

procitanie s. f. (sil. -ni-e), art. procitania (sil. -ni-a), g.-d. art. procitaniei; pl. procitanii, art. procitaniile (sil. -ni-i-)

PROCITANIE s. v. ascultare, chestionare, examinare, interogare, recapitulare, repetare, repetiție, revedere.

procitanie s. v. ASCULTARE. CHESTIONARE. EXAMINARE. INTEROGARE. RECAPITULARE. REPETARE. REPETIȚIE. REVEDERE.