opțiuni
  • info

22 de definiții pentru promontoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.

promontoriu sn [At: AR (1829), 1711/29 / V: (înv) ~tor, promontorie sf, ~muntoriu[1], ~muntorium / Pl: ~ii / E: lat promontorium[2], it promontorio, fr promontoire] 1 (Înv) Munte. 2 (Pex) Vârf de munte. 3 Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare Si: (îvr) promunte. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: ~toriu — LauraGellner
  2. În original, fără accent — LauraGellner

PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.

PROMONTORIU, promontorii, s. n. Fîșie de pămînt înaltă și stîncoasă, care înaintează în mare. V. cap. Spre stînga faleza se înălța ca un parapet înalt de argilă... alcătuind spre capătul celălalt un promontoriu înfipt în mare. CAMIL PETRESCU, N. 92.

PROMONTORIU s.n. 1. Fîșie de pămînt înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].

PROMONTORIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)

PROMONTORIU ~i n. Fâșie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire

promontoriu n. limbă de pământ ridicată ce înaintează în mare.

*promontóriŭ n. (fr. promontoire, d. lat. promunturium, scris și promontorium, prelungire de munte). Geogr. Cap înalt (ca Gibraltaru).

promontor sn vz promontoriu

promontorie sf vz promontoriu

promuntoriu sn vz promontoriu

promuntorium sn vz promontoriu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

promontoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. promontoriul; pl. promontorii, art. promontoriile (desp. -ri-i-)

promontoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. promontoriul; pl. promontorii, art. promontoriile (-ri-i-)

promontoriu (geogr., med.) s. n. [-riu pron. -riu], art. promontoriul; pl. promontorii, art. promontoriile (sil. -ri-i-)

promontoriu

promontoriu, -torii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROMONTORIU s. v. masiv, munte.

PROMONTORIU s. (GEOGR.) (rar) piept.

promontoriu s. v. MASIV. MUNTE.

PROMONTORIU s. (GEOGR.) (rar) piept.

Intrare: promontoriu
promontoriu substantiv neutru
  • pronunție: promontorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promontoriu
  • promontoriul
  • promontoriu‑
plural
  • promontorii
  • promontoriile
genitiv-dativ singular
  • promontoriu
  • promontoriului
plural
  • promontorii
  • promontoriilor
vocativ singular —
plural —
promontor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
promontorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
promuntoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
promuntorium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

promontoriu, promontoriisubstantiv neutru

  • 1. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: cap piept
    • format_quote Spre stînga faleza se înălța ca un parapet înalt de argilă... alcătuind spre capătul celălalt un promontoriu înfipt în mare. CAMIL PETRESCU, N. 92. DLRLC
  • 2. anatomie Proeminență osoasă. DN
    • 2.1. Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.