proră sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ovă / Pl: ~re / E: lat, it prora, ngr πρῶρα] 1 Parte din față a unei nave Si: bot (19), (înv) pruă (1). 2 (Prc) Extremitate din față a prorei (1) unde se află postul de comandă.

PRORĂ, prore, s. f. Partea de dinainte a unei nave; (prin restricție) extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. Cîteodată, cînd liniștea nopții domnea peste toate, cînd și marea, obosită de luptă și frămîntare, adormea, auzeam din prora vaporului o melodie dulce. DUNĂREANU, CH. 58.

PRORĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].

PRORĂ/PROVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)

PRORĂ ~e f. (în opoziție cu pupă) Partea de dinainte a unei nave. [G.-D. prorei; Var. provă] /<it. prora

proră f. partea dinainte a corăbiei.

*próră f., pl. e (lat. prora, d. vgr. próra, d. pró, în ainte, și oráo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă.

provă² sf vz proră

PROVĂ, prove, s. f. Proră. Lotca se oprea o clipă, cu prova și cu pupa în aer. DUMITRIU, P. F. 20. Pe brînci, la prova bărcii, Enachi sfredelea cu ochii lui ageri de copil perdeaua de întunerec. BART, E. 329.

PROVĂ s.f. v. proră.

PROVĂ s. f. elem. proră.

próvă f., pl. e (ngr. próva, d. it. prua, lat. prora: fr. proue. V. proră). Mar. Proră, bot de corabie (ChN. I. 159).

proră v. prora

proră/provă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prorei/provei; pl. prore/prove

proră/provă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prorei/provei; pl. prore/prove

!prora (nav.)/proră (parte a navei) s. f., g.-d. art. prorei; pl. prore corectat(ă)

!prova (nav.)/provă (parte a navei) s. f., g.-d. art. provei; pl. prove

provă v. prova

provă v. proră

prova (direcție) s. f. invar.

provă v. proră

PRORĂ s. (MAR.) bot, (înv. și reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)

PRORĂ s. (MAR.) bot, (înv. și reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)

proră (prore), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.