12 definiții pentru prostălău (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROSTĂLĂU, proslălăi, adj., s. m. (Pop.) Augmentativ al lui prost. – Prost + suf. -ălău.
prostălău [At: LB / Pl: ~ăi / E: prost + -ălău] 1-2 sm, a (Om) foarte prost (53-54) Si: (reg) năvrâc, (pop) prostolan (1-2), (pfm) prostovan (1). 3 a (Reg; d. oameni) Ursuz. 4 a (Reg; d. oameni) Grosolan (1). 5 sm (Reg) Om fără căpătâi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSTĂLĂU, prostălăi, adj., s. m. Augmentativ al lui prost. – Prost + suf. -ălău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PROSTĂLĂU, prostălăi, adj. m. Augmentativ al lui prost. Mărginit, prostălău... n-a fost în stare să învețe nimic. GALAN, B. I 71. Am intrat în casă, m-am răzgîndit: ăsta nu e prostălău... Știe multe. STANCU, D. 87. D-l Teodorini e atît de bufon în întreita sa rolă, d-l P. Nicolau atît de prostălău în Stănică, încît și nevrînd te fac să bufnești de rîs. NEGRUZZI, la TDRG. ◊ (Substantivat) Fiul popii, un prostălău ce nu știa paște bobocii. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prostălău m. Mold. prostănac.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prostalăŭ m. (d. prost). Fam. Mare prost, prostan. – Și -ălăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prostălău (pop.) adj. m., s. m., pl. prostălăi, art. postălăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!prostălău (pop.) adj. m., s. m., pl. prostălăi, art. postălăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prostălău adj. m., s. m., pl. prostălăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROSTĂLĂU adj., s. (pop. și fam.) prostovan, (pop.) prostolan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSTĂLĂU adj., s. (pop. și fam.) prostovan, (pop.) prostolan. (Mare ~ mai era!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Prostălău ≠ înțelept
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prostălăuadjectiv masculin prostălău, prostălăisubstantiv masculin
-
- Mărginit, prostălău... n-a fost în stare să învețe nimic. GALAN, B. I 71. DLRLC
- Am intrat în casă, m-am răzgîndit: ăsta nu e prostălău... Știe multe. STANCU, D. 87. DLRLC
- D-l Teodorini e atît de bufon în întreita sa rolă, d-l P. Nicolau atît de prostălău în Stănică, încît și nevrînd te fac să bufnești de rîs. NEGRUZZI, la TDRG. DLRLC
- Fiul popii, un prostălău ce nu știa paște bobocii. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Prost + -ălău. DEX '98 DEX '09