10 definiții pentru prostuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROSTUȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.
PROSTUȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prostuț, ~ă smf, a [At: DONICI, F. II, 51/3 / Pl: ~i, ~e / E: prost +-uț] 1-12 (Pfm; șhp) (Om) prosticel (1-6). 13-14 (Pex) (Om) naiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSTUȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. Diminutiv al lui prost; cam prost, cam fără minte; naiv. Doi frați – unul bun, blînd, prostuț, onest. CARAGIALE, N. E. 30. E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROSTUȚ ~ă (~i, ~e) (diminutiv de la prost) Cam prost; puțin prost. /prost + suf. ~uț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prostúț, -ă adj. (dim. d. prost). Fam. Cam prost, cam fără minte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prostuț (fam.) adj. m., pl. prostuți; f. prostuță, pl. prostuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prostuț (fam.) adj. m., pl. prostuți; f. prostuță, pl. prostuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prostuț adj. m., pl. prostuți; f. sg. prostuță, pl. prostuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROSTUȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuleț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSTUȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuleț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
prostuț, prostuțăadjectiv
-
- Doi frați – unul bun, blînd, prostuț, onest. CARAGIALE, N. E. 30. DLRLC
- E cam prostuță, dar frumoasă coz. ALECSANDRI, T. I 433. DLRLC
-
etimologie:
- Prost + -uț. DEX '98 DEX '09