8 definiții pentru prânzuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRÂNZUȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț.
PRÂNZUȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prânzuț sn [At: DLRU / Pl: ~uri / E: prânz + -uț] 1-2 (Îrg; șhp) Prânzișor (1-2). 3-4 (Reg) Prânzișor (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prânzuț (pop.) s. n., pl. prânzuțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prânzuț (pop.) s. n., pl. prânzuțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prânzuț s. n., pl. prânzuțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRÂNZUȚ s. v. micul dejun, prânzișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prînzuț s. v. MICUL DEJUN. PRÎNZIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prânzuț, prânzuțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prânzuț, prânzuțurisubstantiv neutru
- 1. Prânzișor. DEX '09 DEX '98sinonime: prânzișor
etimologie:
- Prânz + -uț. DEX '98 DEX '09