8 definiții pentru prăpădit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prăpădit, ~ă [At: R. POPESCU, ap. CM I, 332 / Pl: ~iți, ~e / E: prăpădi] 1 a Care este distrus. 2 a Care a suferit mari pagube materiale. 3 a (D. obiecte) Care este foarte uzat. 4 a De foarte proastă calitate. 5 a (D. construcții) Care este dărăpănat sau sărăcăcios. 6 a (D. așezări) Care are clădiri dărăpănate. 7 a (D. bani, averi, bunuri materiale etc.) Consumat în mod excesiv sau fără folos Si: irosit, risipit2. 8 a (D. ființe) Care și-a pierdut capacitatea de muncă în urma efortului excesiv și prelungit sau a unei boli Si: epuizat, extenuat, istovit, sfârșit, vlăguit, (reg) pandosit. 9-10 smf, a (Om) sărac. 11-12 smf, a (Om) amărât. 13-14 smf, a (Pex) (Om) chinuit. 15-16 smf, a (Om) care are un caracter josnic. 17-18 smf, a (Persoană) care comite acte josnice. 19-20 smf, a (Om) ticălos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. Care se află în stare proastă, stricat, deteriorat; (despre persoane) cu forțele fizice sau morale epuizate; nimicit, distrus. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60. N-aveam nici hrană, nici țol de-nvălit, Și nici o putere!... eram prăpădit! ALECSANDRI, P. A. 50. Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. HODOȘ, P. P. 40. ◊ (Substantivat, urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd persoana în discuție) De ce nu le spui să se mute? – Unde să se ducă prăpădiții de ei? PAS, Z. I 31. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chioară în pungă și se ține după nevestele negustorilor. CARAGIALE, O. I 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRĂPĂDIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRĂPĂDI și A SE PRĂPĂDI. 2) (despre obiecte, clădiri etc.) Care a ajuns într-o stare rea sub acțiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) și substantival (despre persoane) Care este distrus fizicește sau/și moralicește; epuizat; vlăguit. ◊ Om ~ om care trezește compătimire. 4) Care este foarte sărac. /v. a (se) prăpădi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prăpădit a. 1. ruinat; 2. cu totul stricat: haine prăpădite. ║ adv. foarte: prăpădit de slab. ║ m. ticălos: un prăpădit de argat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăpădít, -ă adj. Ruinat, stricat. Fig. Perdut, păcătos, ticălos: măĭ prăpăditule! Adv. Foarte aproape de peire: prăpădit de slab.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. v. nimicit. 2. adj. v. extenuat. 3. adj. v. slab. 4. adj., s. v. neputincios. 5. adj. v. amărât. 6. adj. v. ruinat. 7. adj. v. deplorabil. 8. adj. v. uzat. 9. adj. v. sărăcăcios. 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. distrus, nimicit, potopit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 2. adj. epuizat, extenuat, frînt, istovit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 5. adj. amărît, nenorocit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.) 6. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 7. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 8. adj. uzat, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 9. adj. mizer, mizerabil, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.) 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
prăpădit, prăpădităadjectiv
- 1. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deteriorat dărâmat stricat sărăcăcios
- 1.1. (Despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate. DEX '09 DLRLC
- Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60. DLRLC
- N-aveam nici hrană, nici țol de-nvălit, Și nici o putere!... eram prăpădit! ALECSANDRI, P. A. 50. DLRLC
- Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. HODOȘ, P. P. 40. DLRLC
-
- 1.2. Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât. DEX '09 DEX '98sinonime: sărman
- De ce nu le spui să se mute? – Unde să se ducă prăpădiții de ei? PAS, Z. I 31. DLRLC
- Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chioară în pungă și se ține după nevestele negustorilor. CARAGIALE, O. I 44. DLRLC
- 1.2.1. Om chinuit, nefericit, obidit. DEX '09 DEX '98
-
-
etimologie:
- prăpădi DEX '09 DEX '98