PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

prăznuire sf [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) ~zdn~ / Pl: ~ri / E: prăznui] 1 Celebrare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc. Si: (reg) prăznuială (1). 2 (Pgn) Sărbătorire. 3 (Pgn) Aniversare. 4 (Pex) Laudă. 5 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei prăznuiri, a unui eveniment important etc. Si: (reg) prăznuială (2). 6 (Pgn) Ospăț. 7 (Spc) Praznic.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei. – V. prăznui.

PRĂZNUIRE, prăznuiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăznui; ospătare. Prăznuirea cu vin îl făcea mai îndrăzneț ca de obicei. SADOVEANU, P. M. 304.

prăzdnuire sf vz prăznuire

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

prăznuire s. f., g.-d. art. prăznuirii; pl. prăznuiri

PRĂZNUIRE s. 1. v. aniversare. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRĂZNUIRE s. 1. aniversare, celebrare, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (O ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăț, praznic, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat o ~ în cinstea oaspeților.)

prăznuire, prăznuiri s. f. 1. Acțiunea de a prăznui și rezultatul ei; sărbătorire, aniversare a unui eveniment religios, a unui sfânt etc.; p. gener. sărbătorire, aniversare; p. ext. laudă, preamărire, (reg.) prăznuială. 2. Masă mare, îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată cu ocazia unei prăznuiri (1) a unui eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; spec. praznic. [Var.: prăzduire s.f] – Din prăznui.