PSIHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

psihic, ~ă [At: ALBINEȚ, M. 189/9 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psychique, ger psychisch] 1 sn Formă de reflectare a realității proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos. 2 sn Totalitate a fenomenelor și proceselor prin care se realizează psihicul (1). 3 sn Structură sufletească proprie unui individ. 4 sn (Pex) Individ cu o structură sufletească proprie. 5-7 a Care aparține psihicului (1-4). 8-9 a Privitor la psihic (1-3). 10-12 a Specific psihicului (1-3). 13 av Din punct de vedere al psihicului (1) Si: psicamente. corectat(ă)

PSIHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

PSIHIC¹ s. n. Însușire particulară a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structura sufletească proprie cuiva. Eminescu n-avea nimic bolnav în sine însuși; dar psihicul lui era foarte fin pentru lumea de azi, vedea și simțea prea mult mizeriile dimprejurul său. IONESCU-RION, C. 91.

PSIHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].

PSIHIC, -Ă I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realității obiective, proprie omului și animalelor superioare, produs al activității sistemului nervos; totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare. ◊ structură sufletească proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)

PSIHIC¹ n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare și al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese și de fenomene de natură cognitivă, afectivă și volițională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique

*psíhic, -ă adj. (vgr. psyhikós). Sufletesc: fenomen psihic. S. n. Partea sufletească. Adv. Sufletește. (Și psihicamente).

psihic³ s. n.

psihic² s. n.

psihic s. n.

psihic

PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~ul?)

PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu ~?)