opțiuni
  • info

14 definiții pentru pudicitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUDICITATE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.

PUDICITATE s. f. Însușirea de a fi pudic; pudoare. – Din fr. pudicité.

pudicitate sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~tăți / E: fr pudicité] 1-2 Pudoare (1-2).

PUDICITATE s. f. (Rar) Pudoare.

PUDICITATE s.f. (Rar) Pudoare, rușine. [Cf. fr. pudicité].

PUDICITATE s. f. pudoare. (< fr. pudicité)

PUDICITATE f. v. PUDOARE. /<fr. pudicité

*pudicitáte f. (lat. pudicitas, -átis). Caracteru de a fi pudic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pudicitate s. f., g.-d. art. pudicității

pudicitate s. f., g.-d. art. pudicității

pudicitate s. f., g.-d. art. pudicității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUDICITATE s. v. inocență.

PUDICITATE s. v. bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.

PUDICITATE s. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.)

pudicitate s. v. BUNĂ-CUVIINȚĂ. DECENȚĂ. JENĂ. MANIERĂ. PUDOARE. RUȘINE. SFIALĂ.

Intrare: pudicitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudicitate
  • pudicitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pudicități
  • pudicității
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pudicitatesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.