pulsa vi [At: POLIZU / V: (îvr) pulza / Pzi: ~sez / E: lat pulsare] 1 (D. sânge) A circula ritmic prin vasele sangvine. 2 (D. inimă) A se dilata și a se contracta ritmic, pompând sânge prin artere. 3 (Fig; d. viață, gânduri etc.) A se manifesta cu putere Si: a palpita, a vibra.

PULSA, pulsez, vb. I. Intranz. (Despre sînge) A circula ritmic prin artere și vine; (fig., despre lucruri sau procese în acțiune, în mișcare) a decurge, a se desfășura într-un ritm viu, puternic; a palpita, a fremăta, a zvîcni. Trei mari căi de piatră, de fier și de apă... străpung munții dintr-o parte în alta, lăsînd viața să pulseze în lungul lor, cu mare intensitate. BOGZA, C. O. 326. În mica sălbăticiune aeriană pulsa elastic toată viața codrului. C. PETRESCU, R. DR. 93. ◊ (Poetic) Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii. SADOVEANU, B. 232.

PULSA vb. I. intr. 1. (Despre sînge) A zvîcni, circulînd prin artere. 2. (Despre viață) A se desfășura într-un ritm regulat, puternic; a fremăta, a palpita. [< lat. pulsare].

PULSA vb. intr. 1. (despre sânge) a zvâcni, circulând prin artere. 2. (despre viață) a se desfășura într-un ritm regulat, viu; a fremăta, a palpita. (< lat. pulsare)

A PULSA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre sânge) A circula ritmic prin vasele sangvine. 2) fig. (despre procese, lucruri etc.) A decurge într-un ritm vioi; a palpita. /<lat. pulsare

pulsà v. a avea pulsațiuni.

pulza v vz pulsa

*pulséz v. intr. (lat. pulsare, a bate. V. puls, com- și ex-pulsez, pro- și re-pulsiune). Zvîcnesc, bat: inima pulsează.

pulsa (a ~) vb., ind. prez. 3 pulsează, imperf. 3 pl. pulsau; conj. prez. 3 să pulseze

pulsa (a ~) vb., ind. prez. 3 pulsează

pulsa vb., ind. prez. 1 sg. pulsez, 3 sg. și pl. pulsează

PULSA vb. 1. v. palpita. 2. v. fremăta. 3. v. puls.

PULSA vb. 1. a bate, a palpita, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ puternic.) 2. a fremăta, a palpita, a vibra, a zvîcni. (~ în el o mare bucurie.)