opțiuni
  • info

15 definiții pentru purica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURICA, puric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: pureca vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

PURICA, puric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: pureca vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

purica1 [At: ANON. CAR. / V: ~reca / Pzi: puric / E: ml pulicare] 1-2 vtr (Pfm) A (se) curăța de purici (1). 3 vt (Olt; pan; c. i. omizile; îf pureca) A curăța de pe pomii fructiferi. 4 vt (Fig) A examina atent. 5 vt (Rar; fig) A aduna cu de-amănuntul. 6 vt (Fig; c. i. ființe) A bate tare. 7 vt (Olt; fig; c. i. oameni; îf pureca) A lăsa fără bani, prin mijloace necinstite.

PURICA, puric, vb. I. Tranz. (Și în forma pureca) 1. A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul; (rar, cu schimbarea complementului) a prinde purici. Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48. ♦ Fig. A examina ceva cu de-amănuntul, a cerceta minuțios. Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228. Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344. 2. (Familiar) A bate. Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8. – Variantă: pureca vb. I.

A PURICA puric tranz. 1) A curăța de purici. 2) fig. A examina exagerat de migălos. /<lat. pulicare

PURECA vb. I v. purica.

PURECA vb. I v. purica.

PURECA vb. I v. purica.

pureca v vz purica1

purecà v. 1. a căuta purecii; 2. fig. și fam. a căuta cu deamăruntul: de cumperi lucrul, îl pureci și apoi tocmești. [Lat. PULICARE].

púric, a -á v. tr. (lat. púlico, -áre, a produce puricĭ; pv. sp. pg. espulgar, fr. épucer). Caut de puricĭ: a purica un cățel. Fig. Caut amănunțit, cercetez minuțios: a purica o carte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purica (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. puric, 2 sg. purici, 3 purică; conj. prez. 1 sg. să puric, 3 să purice

purica (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 purică

purica vb., ind. prez. 1 sg. puric, 3 sg. și pl. purică

purica

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURICA vb. v. despăduchea, păduchea.

purica vb. v. DESPĂDUCHEA. PĂDUCHEA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

purica, puric I. v. t. 1. a curăța de purici 2. a examina ceva cu atenție II. v. r. a se curăța de purici

Intrare: purica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purica
  • puricare
  • puricat
  • puricatu‑
  • puricând
  • puricându‑
 singular plural
  • purică
  • puricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • puric
 (să)
  • puric
  • puricam
  • puricai
  • puricasem
a II-a (tu)
  • purici
 (să)
  • purici
  • puricai
  • puricași
  • puricaseși
a III-a (el, ea)
  • purică
 (să)
  • purice
  • purica
  • purică
  • puricase
plural I (noi)
  • puricăm
 (să)
  • puricăm
  • puricam
  • puricarăm
  • puricaserăm
  • puricasem
a II-a (voi)
  • puricați
 (să)
  • puricați
  • puricați
  • puricarăți
  • puricaserăți
  • puricaseți
a III-a (ei, ele)
  • purică
 (să)
  • purice
  • puricau
  • puricară
  • puricaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pureca
  • purecare
  • purecat
  • purecatu‑
  • purecând
  • purecându‑
 singular plural
  • purecă
  • purecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purec
 (să)
  • purec
  • purecam
  • purecai
  • purecasem
a II-a (tu)
  • pureci
 (să)
  • pureci
  • purecai
  • purecași
  • purecaseși
a III-a (el, ea)
  • purecă
 (să)
  • purece
  • pureca
  • purecă
  • purecase
plural I (noi)
  • purecăm
 (să)
  • purecăm
  • purecam
  • purecarăm
  • purecaserăm
  • purecasem
a II-a (voi)
  • purecați
 (să)
  • purecați
  • purecați
  • purecarăți
  • purecaserăți
  • purecaseți
a III-a (ei, ele)
  • purecă
 (să)
  • purece
  • purecau
  • purecară
  • purecaseră
purecat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecat
  • purecatul
  • purecatu‑
  • purecată
  • purecata
plural
  • purecați
  • purecații
  • purecate
  • purecatele
genitiv-dativ singular
  • purecat
  • purecatului
  • purecate
  • purecatei
plural
  • purecați
  • purecaților
  • purecate
  • purecatelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purica, puricverb

  • 1. tranzitiv reflexiv popular familiar A (se) curăța de purici. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: despăduchea păduchea
    • format_quote Un negru purec;... bietul «îns!» la ce să-l purec? EMINESCU, O. I 48. DLRLC
    • 1.1. rar (Cu schimbarea complementului) A prinde purici. DLRLC
    • diferențiere A curăța un obiect de purici, scuturîndu-l sau cercetîndu-l cu de-amănuntul. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul, exagerat de migălos. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Le-am cercetat [documentele] și le-am puricat de nenumărate ori. C. PETRESCU, O. P. I 228. DLRLC
    • format_quote Cînd cumpără haine vechi le purică pîn toate-ndoiturile. CARAGIALE, O. I 344. DLRLC
  • 3. familiar Bate. DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote Nu glumi, ci mi-i purecă cît se poate de bine. RETEGANUL, P. I 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.