5 definiții pentru pustiiciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pustiiciune sf [At: PSALT. 145 / P: ~ti-i~ / V: (înv) ~tieci~ / E: pustiu + -ciune] (Înv) 1 Pustiu (1). 2 (Îf pustieciune) Deșert (23).
pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustieciune sf vz pustiiciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUSTIICIUNE s. v. calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pustiiciune s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEȘERT. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIETATE. PUSTIIRE. PUSTIU. SINISTRU. URGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: pustiiciune
pustiiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pustieciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.