opțiuni
  • info

14 definiții pentru pârgui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRGUI, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

PÂRGUI, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

pârgui [At: PANN, E. I, 84/17 / V: (reg) păr~ / Pzi: 3 ~ește / E: pârgă + -ui] 1 vr (D. fructe și cereale) A ajunge la maturitate și a începe să se coacă Si: (reg) a se pârgăi, a se pârgălui1 (1), a se pârgăvi. 2 vr A se îngălbeni sau a se rumeni prin coacere. 3 vr (D. plante) A avea fructele ajunse la maturitate, pe cale de a se coace. 4 vtf A face să dea în pârgă (13) Si: (reg) a pârgălui1 (2). 5 vt (Pan; d. cer) A se colora la răsăritul soarelui.

A SE PÂRGUI pers. 3 se ~iește intranz. (despre fructe, legume, cereale) A începe să se coacă; a da în pârgă. /pârgă + suf. ~ui

pârguì v. a da în pârg sau coacere, vorbind de fructe.

părgui v vz pârgui

PÎRGUI, pîrguiesc, vb. IV. Refl. (Despre fructe și cereale) A începe să se coacă, a da în copt, a da în pîrgă, a se rumeni. Înflori-vor flori și se vor pîrgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU, N. P. 232. Venise acum vremea cînd pepenii se pîrguiau prin bostane. BOTEZ, ȘC. 139. ◊ Tranz. Fig. În partea răsăritului, cerul își pîrguise bolta cu o paloare galbenă, roș-aurie. MIHALE, O. 143.

pîrguĭésc v. tr. (d. pîrgă. V. prăjesc). Coc aproape de tot, vorbind de fructe: soarele a pîrguit merele. V. refl. Merele s’aŭ pîrguit. V. cĭulesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pârgui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiește, 3 pl. se pârguiesc, imperf. 3 sg. se pârguia; conj. prez. 3 să se pârguiască; ger. pârguindu-se

!pârgui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiește, imperf. 3 sg. se pârguia; conj. prez. 3 să se pârguiască

pârgui vb., ind. prez. 3 sg. pârguiește, imperf. 3 sg. pârguia; conj. prez. 3 sg. și pl. pârguiască

pîrgui (ind. prez. 3 pl. pîrguiesc, conj. pîrguiască)

pârguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÂRGUI vb. (reg.) a se pârgăi, a se pârgălui, a se pârgăvi. (Fructele s-au ~.)

PÎRGUI vb. (reg.) a se pîrgăi, a se pîrgălui, a se pîrgăvi. (Fructele s-au ~.)

Intrare: pârgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârgui
  • pârguire
  • pârguit
  • pârguitu‑
  • pârguind
  • pârguindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • pârguiește
 (să)
  • pârguiască
  • pârguia
  • pârgui
  • pârguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • pârguiesc
 (să)
  • pârguiască
  • pârguiau
  • pârguiră
  • pârguiseră
părgui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pârguiverb

  • 1. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pârgăi pârgăvi părgălui rumeni
    • format_quote Înflori-vor flori și se vor pîrgui holde pe gunoaiele trecutului. SADOVEANU, N. P. 232. DLRLC
    • format_quote Venise acum vremea cînd pepenii se pîrguiau prin bostane. BOTEZ, ȘC. 139. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat În partea răsăritului, cerul își pîrguise bolta cu o paloare galbenă, roș-aurie. MIHALE, O. 143. DLRLC
etimologie:
  • Pârgă + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.