4 definiții pentru păcurărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂCURĂRI, păcurăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1.

A PĂCURĂRI ~esc 1. intranz. înv. 1) reg. A practica ocupația de păcurar; a fi păcurar. 2. tranz. reg. (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. /Din pacurar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păcurări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcurăresc, imperf. 3 sg. păcurărea; conj. prez. 3 sg. și pl. păcurărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂCURĂRI vb. v. ciobăni, paște, păstori, pășuna.

Intrare: păcurărire
păcurărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcurărire
  • păcurărirea
plural
  • păcurăriri
  • păcurăririle
genitiv-dativ singular
  • păcurăriri
  • păcurăririi
plural
  • păcurăriri
  • păcurăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcurări, păcurărescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.