opțiuni
  • info

13 definiții pentru păli (îngălbeni)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLI2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

PĂLI2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.

păli2 [At: CR (1848), 191/60 / Pzi: ~lesc / E: fr pâlir] 1 vi (D. oameni și fața lor) A deveni palid, mai ales din cauza unei emoții. 2 vr (Înv) A se îngălbeni. 3-4 vir (Rar; d. surse de lumină) A-și pierde intensitatea, strălucirea, a deveni palid. 5 vt (Fig) A deveni șters, nesemnificativ, neimportant.

păli3 vt [At: PAMFILE, A. R. 133 / Pzi: ~lesc / E: pală1] (Reg; c. i. iarbă, păioase) A așeza în pale1 Si: (reg) a pălui1 (1).

PĂLI2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se albi la față (mai ales din cauza unei emoții). Baloteanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. REBREANU, R. II 247. Cînd i-a zbîrnîit telefonul judecătorului, a pălit ca o miriște uscată și l-a apucat cu amețeală. POPA, V. 189. Boiul lui Mihai cel mîndru, statul lui cel măreț și apucăturile sale cele voinicești făcură pe gîdea să pălească. ISPIRESCU, M. V. 7. ◊ Tranz. Îl cuprinsese un fel de liniște aspră, care-l schimbase la față și-l pălise. DUMITRIU, V. L. 133. 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. Constelațiile păleau și cerul către răsărit se înălbea. CAMILAR, N. I 99. Soarele roșu pălește, pe cînd prin fumul luminos Iașii, în fund, se profilează pe asfințit negru, ca într-un pojar. SADOVEANU, O. I 194. Am văzut pălind, spre ziuă, toate stelele din zare. EFTIMIU, Î. 62.

PĂLI vb. intr. 1. a deveni palid la față. 2. a-și pierde strălucirea. (< fr. pâlir)

A PĂLI2 ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre fața lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir

pălì v. 1. a deveni palid; 2. se zice de lumina când slăbește, se micșorează: soarele pălește; fig. steaua sa începu a păli (= fr. pâlir).

2) *pălésc v. intr. (fr. pâlir, d. pâle, palid). Barb. Mă fac palid. Fig. Mă sting: steaŭa luĭ a pălit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, 3 sg. pălește, imperf. 1 păleam; conj. prez. 1 sg. să pălesc, 3 să pălească

păli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, imperf. 3 sg. pălea; conj. prez. 3 să pălească

păli (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălesc, imperf. 3 sg. pălea; conj. prez. 3 sg. și pl. pălească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLI vb. a (se) îngălbeni, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.)

PĂLI vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tănji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care a ~.) 2. a (se) îngălbeni, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.)

Intrare: păli (îngălbeni)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păli
  • pălire
  • pălit
  • pălitu‑
  • pălind
  • pălindu‑
 singular plural
  • pălește
  • păliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălesc
 (să)
  • pălesc
  • păleam
  • pălii
  • pălisem
a II-a (tu)
  • pălești
 (să)
  • pălești
  • păleai
  • păliși
  • păliseși
a III-a (el, ea)
  • pălește
 (să)
  • pălească
  • pălea
  • păli
  • pălise
plural I (noi)
  • pălim
 (să)
  • pălim
  • păleam
  • pălirăm
  • păliserăm
  • pălisem
a II-a (voi)
  • păliți
 (să)
  • păliți
  • păleați
  • pălirăți
  • păliserăți
  • păliseți
a III-a (ei, ele)
  • pălesc
 (să)
  • pălească
  • păleau
  • păliră
  • păliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păli, pălescverb

intranzitiv
  • 1. A deveni palid, a se îngălbeni la față (de emoție, din cauza unei boli etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: sărbezi
    • format_quote Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. REBREANU, R. II 247. DLRLC
    • format_quote Cînd i-a zbîrnîit telefonul judecătorului, a pălit ca o miriște uscată și l-a apucat cu amețeală. POPA, V. 189. DLRLC
    • format_quote Boiul lui Mihai cel mîndru, statul lui cel măreț și apucăturile sale cele voinicești făcură pe gîdea să pălească. ISPIRESCU, M. V. 7. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Îl cuprinsese un fel de liniște aspră, care-l schimbase la față și-l pălise. DUMITRIU, V. L. 133. DLRLC
  • 2. (Despre surse luminoase) A-și pierde strălucirea, a se stinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Constelațiile păleau și cerul către răsărit se înălbea. CAMILAR, N. I 99. DLRLC
    • format_quote Soarele roșu pălește, pe cînd prin fumul luminos Iașii, în fund, se profilează pe asfințit negru, ca într-un pojar. SADOVEANU, O. I 194. DLRLC
    • format_quote Am văzut pălind, spre ziuă, toate stelele din zare. EFTIMIU, Î. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.