5 definiții pentru râncălui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râncălui1 vi [At: PASCU, S. 419 / V: răn~ / Pzi: ~ește / E: râncălău + -ui] (Reg) 1 (D. vite) A boncălui (1). 2 (D. urși) A mormăi. 3 (Pan; d. oameni) A plânge foarte tare.

râncălui2 vt [At: SĂGHINESCU, V. 66 / Pzi: ~esc / E: râncă1 + -ălui] (Reg) A lega leuca de carâmbul loitrei cu rânca1 (5).

răncălui v vz râncălui1

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂNCĂLUI vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.

rîncălui vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA.

Intrare: râncălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râncălui
  • râncăluire
  • râncăluit
  • râncăluitu‑
  • râncăluind
  • râncăluindu‑
singular plural
  • râncăluiește
  • râncăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râncăluiesc
(să)
  • râncăluiesc
  • râncăluiam
  • râncăluii
  • râncăluisem
a II-a (tu)
  • râncăluiești
(să)
  • râncăluiești
  • râncăluiai
  • râncăluiși
  • râncăluiseși
a III-a (el, ea)
  • râncăluiește
(să)
  • râncăluiască
  • râncăluia
  • râncălui
  • râncăluise
plural I (noi)
  • râncăluim
(să)
  • râncăluim
  • râncăluiam
  • râncăluirăm
  • râncăluiserăm
  • râncăluisem
a II-a (voi)
  • râncăluiți
(să)
  • râncăluiți
  • râncăluiați
  • râncăluirăți
  • râncăluiserăți
  • râncăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • râncăluiesc
(să)
  • râncăluiască
  • râncăluiau
  • râncălui
  • râncăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)