RACHIU, (2) rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

rachiu sn [At: BIBLIA (1688), 98/55 / V: (reg) răc~, ~ie, răchie, rechie sf / Pl: ~ri / E: tc raki, srb rakija] 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice obținute prin distilarea vinului, a fructelor, a cerealelor etc. sau sintetic, prin amestecul alcoolului cu apă (și cu esențe), fără adaos de sirop de zahăr Si: (reg) holercă (3), palincă, vinars. 2 (îs) ~ nemțesc (sau de venin) Produs farmaceutic folosit ca purgativ. 3 (Reg; îs) ~l miresei Rachiu (1) (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți, a doua zi după nuntă. 4 (Îe) A face ~ pisicii A plânge. 5 Porție de rachiu (1) (cât încape într- un pahar). 6 (Reg) Petrecere care se face după nuntă la părinții miresei. 7 (Art) Joc popular care se dansează la nunți. 8 Melodia pe care se dansează rachiul (7).

rachíu s.n. 1 Nume generic dat băuturilor alcoolice tari, obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate etc. sau sintetic, prin diluarea cu apă și cu esențe a alcoolului etilic rafinat, fără adaos de sirop de zahăr; (reg.) holercă, vinars. ◊ Rachiul miresei = rachiu (colorat în roșu) care se servește nuntașilor în casa noilor căsătoriți a doua zi după nuntă. Rachiu de drojdie (sau de drojdii) v. drojdie. ◊ expr. (reg.) A face rachiu pisicii = a plînge. Strunga minciunilor și vama rachiului v. minciună. 2 Porție de rachiu care încape într-un pahar, într-o sticlă. 3 (înv.) Rachiu nemțesc (sau de venin) = produs farmaceutic folosit ca purgativ. • pl. -iuri. și (reg.) rachíe, răchíe s.f. / <tc. rakι, srb. rakija.

RACHIU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

RACHIU, rachiuri, s. n. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice extrase din fructe, din drojdia de vin sau obținute prin amestecul alcoolului cu apă (uneori cu adaos de esențe); vinars, palincă. V. țuică. Moșneagul stă la masă cu trei necunoscuți, bea rachiu tare, își povestește necazurile. C. PETRESCU, S. 49. Pescarii lipoveni turnau rachiul în farfurii și-i dau foc cu chibritul. BART, E. 323. Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. E rachiu de la Pitești, Cînd bei te înveselești. TEODORESCU, P. P. 176. ◊ Rachiu de drojdie v. drojdie. – Variante: (regional) rachie, rachii (ȚICHINDEAL, F. 58, BUDAI-DELEANU, Ț. 345, ȘEZ. I 276), răchie, răchii (POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 58, SBIERA, P. 306), s. f., răchiu (SBIERA, P. 256) s. n.

RACHIU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

rachiu n. alcool combinat cu apă, se face din vin sau bucate, din prune ori cireșe, etc.: rachiul se numește în Mold. holercă, iar în Tr. palincă și vin-ars; varietăți: basamac, boștină sau prăștină, țuică. [Turc. RAKI].

rachíŭ n., pl. urĭ (turc. raki, rachiŭ, d. ar. ’arak, sudoare, suc stors; bg. sîrb. rakija [de unde vine forma rachíe și ráchie în Ban. și Trans.], rus. raká, ngr. alb. raki, sp. arác, fr. arack și rack. V. arac). O băutură spirtoasă scoasă din vin destilat, din prune și alte poame și din cereale și pe care țăraniĭ din Moldova obișnuĭesc a o bea destul de des. (În Trans. vinars). V. spirt, alcool, palincă, holercă, basamac, țuĭcă, prăștină, papacĭoc, vutcă, rom, coñac, poșircă, posleț, bulearcă.

rachie sf vz rachiu

răchie¹ sf vz rachiu

răchiu sn vz rachiu

rechie² sf vz rachiu

rechiu sn vz rachiu

RĂCHIE s. f. v. rachiu.

RĂCHIU s. n. v. rachiu.

rachíe, V. rachiŭ.

răchíe, V. rachiŭ.

rachiu s. n., art. rachiul; (porții; sorturi) pl. rachiuri

rachiu s. n., art. rachiul; (sorturi, porții) pl. rachiuri

rachiu s. n., art. rachiul; (sorturi, porții) pl. rachiuri

rachiu

RACHIU s. (Mold.) holercă, (Transilv. și Ban.) palincă, (Transilv.) stropșeală, vinars, (glumeț) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

RACHIU s. (Mold.) holercă, (Transilv. și Ban.) palincă, (Transilv.) stropșeală, vinars, (glumeț) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

rachiu (rachiuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki < arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă).