rațional, ~ă [At: FLECHTENMACHER, T. 2^v/6 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr rationnel, lat rationalis] 1-2 a, av Conform cu principiile și cerințele rațiunii Si: raționat (1). 3-4 a, av (D. oameni) (Care gândește) în mod logic. 5 (În filozofia raționalistă; îoc empiric) Dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 6-7 a, av (Care se face) cu judecată. 8-9 a, av (Care se face) cu respectarea unor principii sistematice. 10 a (Mat; îs) Număr ~ Clasă de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive sau negative, precum și numărul zero și care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi. 11 a (Mat; îs) Expresie ~ă Expresie algebrică ce nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei. 12 a (Fiz; îs) Mecanică ~ă Mecanică teoretică.

RAȚIONAL, -Ă, raționali, -e, adj. 1. Conform cu principiile și cerințele rațiunii (v. logic); (despre oameni) înzestrat cu rațiune. Poetul începe prin argumentare logică, rațională. GHEREA, ST. CR. I 156. ♦ (În filozofia raționalistă, în opoziție cu empiric) Izvorît sau dedus din rațiune, considerat ca independent de experiență și anterior acesteia. 2. Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor norme bine gîndite, metodice. [Țărănimea] să fie ajutată să-și creeze inventar agricol, vite selecționate, gospodărie rațională. SADOVEANU, E. 31. 3. (Mat.; în expr.) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare, pozitive sau negative, precum și numărul zero; ele pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi și cu ajutorul lor se poate reprezenta măsura comună a două mărimi comensurabile. Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei.

RAȚIONAL, -Ă adj. 1. Potrivit rațiunii; logic; (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 2. Făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 3. (Mat.) Număr rațional = număr egal cu cîtul a două numere întregi; funcție rațională = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].

RAȚIONAL, -Ă adj. 1. potrivit rațiunii; dedus prin raționament; logic. 2. (despre oameni) înzestrat cu rațiune; cuminte. 3. (și adv.) făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 4. (mat.) număr ~ = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcție ~ă = funcție exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. (< fr. rationnel, lat. rationalis)

RAȚIONAL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care este în conformitate cu cerințele rațiunii; potrivit cerințelor rațiunii; logic. 2) (despre persoane) Care posedă rațiune practică; dotat cu rațiune practică. 3) (despre manifestări ale persoanelor) Care manifestă rațiune; bazat pe rațiune. Spirit ~. Cultură ~ă. 4) Care provine din rațiune și este considerat independent de experiență. [Sil. -ți-o-] /<fr. rationnel, lat. rationalis

rațional a. 1. ce nu se poate concepe decât prin rațiune; 2. fundat pe raționament: metodă rațională.

*raționál, -ă adj. (lat. rationalis). Dotat cu rațiune: omu e un animal rațional. Derivat din rațiune, conform rațiuniĭ: certitudine, metodă, deducțiune rațională. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: cerere rațională. Dedus din rațiune (în opoz. cu experimental): mecanica rațională. Astr. Orizont rațional, mare cerc al sfereĭ cereștĭ al căruĭ plan e perpendicular pe verticala loculuĭ de observațiune. Mat. Număr rațional, număr al căruĭ raport cu unitatea se poate exprima pintr’un număr. Cantitate algebrică rațională, aceĭa care nu conține indicațiunea nicĭ uneĭ rădăcinĭ de extras. Adv. În mod rațional: a vorbi rațional.

raționabil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 165/5 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: lm rationabilis] 1 (D. oameni) Care are o judecată rațională (1). 2 (D. oameni) Care are o comportare rațională (1). 3 (D. acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite. 4 (D. acțiuni, fapte etc.) Logic.

*raționábil, -ă adj. (lat. rationabilis, fr. raisonnable). Rațional, dotat cu rațiune: omu e un animal raționabil. Conform rațiuniĭ, admisibil, convenabil: pretențiune raționabilă, preț raționabil. Adv. În mod rațional. – Uniĭ zic rezonabil, după fr. Cel maĭ bine e a zice rațional, care e maĭ propriŭ de cît raționabil.

rațional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. raționali; f. rațională, pl. raționale

rațional (-ți-o-) adj. m., pl. raționali; f. rațională, pl. raționale

rațional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. raționali; f. sg. rațională, pl. raționale

raționabil (desp. -ți-o-) adj. m., pl. raționabili; f. raționabilă, pl. raționabile

RAȚIONAL adj., adv. 1. adj. v. intelectual. 2. adj. v. logic. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. judicios. 5. adv. v. chibzuit.

RAȚIONAL adj., adv. 1. adj. cerebral, intelectual, mintal, spiritual. (Activitate ~.) 2. adj. logic. (Judecată ~.) 3. adj. cuminte, cumpănit, echilibrat, rezonabil, (înv.) rezonat. (Om ~.) 4. adj. bun, chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 5. adv. chibzuit, cuminte, înțelept, înțelepțește, judicios. (A procedat ~.)

Rațional ≠ absurd, ilogic, irațional, nerațional

ENCICLOPEDIE SAU DICȚIONAR RAȚIONAL AL ȘTIINȚELOR, ARTELOR ȘI MEȘTEȘUGARILOR (denumită pe scurt „Enciclopedia franceză”), vastă lucrare enciclopedică, monument al filozofiei iluministe, inițiată de D. Diderot și J. d’Alembert și editată în 35 vol. (1751-1780). La elaborarea ei au luat parte peste 150 de filozofi, savanți și specialiști în toate domeniile (Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Helvétius, Condillac, Buffon, d’Holbach, Marmontel, Quesnay, Turgot), E. fiind oglinda progresului științei și gândirii timpului. Discursul preliminar elaborat de d’Alembert constituie un tablou sintetic al cunoașterii epocii iluministe.

WAS VERNÜNFTIG IST, DAS IST WIRKLICH; UND WAS WIRKLICH IST, DAS IST VERNÜNFTIG (germ.) ceea ce este rațional este real și ceea ce este real este rațional – Hegel, „Grundlilien der Psilosophie des Rechts”, Introducere. Teză celebră formulând ideea procesualității oricărei existențe și a adevărului, a înlocuirii vechiului prin nou, în concepția sa realul fiind un atribut a ceea ce are în același și caracter de necesitate.