18 definiții pentru reavăn
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REAVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.
REAVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
reavăn, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (îrg) rav~, (rar) raven, reven / Pl: reveni, revene / E: bg равен, „plan, șes”] 1 a (D. soluri) Care conține umiditate (în măsură favorabilă lucrărilor de cultură). 2 a (Pgn) Umed. 3 a (Reg) Igrasios. 4 sn Umezeală. 5 sn (Reg) Partea cu verdeață (aflată lângă o apă) a unui câmp. 6 a (Pex) Răcoros (2). 7 a (Pex) Proaspăt. 8 a (Reg) Înviorat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REAVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Mai ales despre soluri) Care are atîta umiditate încît lucrările de cultură se pot executa în condiții optime; jilav. V. umed. Cu pasul liniștit mergînd mă leagăn, Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc. BENIUC, V. 55. Mîna lui Petre era grea și aspră și reavănă ca pămîntul. REBREANU, R. I 68. Un miros de pămînt reavăn și proaspăt plutea în urma plugului ca o mireasmă înviorătoare a țarinii. SANDU-ALDEA, U. P. 7. ♦ Cu puțină umezeală; răcoros, proaspăt. Începu să bată ușor un vînt reavăn și zăpada încetă să mai cadă. DUMITRIU, N. 14. Un copil ieșit din pădurea reavănă și beznatecă ducea două capre înspre sat. POPA, V. 240. Un miros reavăn de pămînt te obsedează. ANGHEL, PR. 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REAVĂN reavănă(reveni, revene) 1) (despre sol, substanțe, materii etc.) Care conține o cantitate abia simțită de umezeală; umed; jilav. Pământ ~. 2) (despre vânt, aer etc.) Care răcorește; cu adiere rece; răcoritor; răcoros. /<bulg. raven
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reávăn, -ă adj., pl. revenĭ, revene (slav, ca și țeapăn). Vest. Sud. Umed, jilav: pămînt reavăn. S. n. fără pl. Umezeală, reveneală: din reavănu brazdeĭ (CL. 1911, 363). În nord rávăn, -ă, dar pl. tot revenĭ, revene. V. igrasios.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ravăn, ~ă a vz reavăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
raven, ~ă a vz reavăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reven, ~ă a vz reavăn
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ravăn a. umed. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rávăn, -ă adj. V. reavăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reavăn adj. m., pl. reveni; f. reavănă, pl. revene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reavăn adj. m., pl. reveni; f. reavănă, pl. revene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reavăn adj. m., pl. reveni; f. sg. reavănă, pl. revene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reavăn, pl. reveni, f. reavănă, pl. revene
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
reavăn, -vănă; -veni, -vene.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REAVĂN adj. 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REAVĂN adj. 1. jilav, ud, umed, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Reavăn ≠ uscat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A31) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
reavăn, reavănăadjectiv
- 1. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu pasul liniștit mergînd mă leagăn, Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc. BENIUC, V. 55. DLRLC
- Mîna lui Petre era grea și aspră și reavănă ca pămîntul. REBREANU, R. I 68. DLRLC
- Un miros de pămînt reavăn și proaspăt plutea în urma plugului ca o mireasmă înviorătoare a țarinii. SANDU-ALDEA, U. P. 7. DLRLC
- 1.2. Proaspăt, rece, răcoare, răcoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Începu să bată ușor un vînt reavăn și zăpada încetă să mai cadă. DUMITRIU, N. 14. DLRLC
- Un copil ieșit din pădurea reavănă și beznatecă ducea două capre înspre sat. POPA, V. 240. DLRLC
- Un miros reavăn de pămînt te obsedează. ANGHEL, PR. 173. DLRLC
-
-
etimologie:
- ravĭnŭ „șes”. DEX '09 DEX '98