9 definiții pentru recepționare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECEPȚIONARE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.
RECEPȚIONARE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
recepționare sf [At: DL / Pl: ~nări / E: recepționa] 1 Recepție (4). 2 (Teh) Recepție (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECEPȚIONARE, recepționări, s. f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; luare în primire. 2. (În radiodifuziune) Receptare, captare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECEPȚIONARE s.f. 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei; primire, luare în primire. 2. Receptare, captare a undelor sonore, luminoase etc. [< recepționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recepționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționării; pl. recepționări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recepționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționării; pl. recepționări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recepționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. recepționării; pl. recepționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECEPȚIONARE s. 1. preluare, primire. (~ mărfii.) 2. v. recepție. 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECEPȚIONARE s. 1. preluare, primire. (~ mărfii.) 2. recepție. (Cînd e termenul de ~ a lucrării?) 3. (FIZ.) captare, înregistrare, prindere, receptare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recepționare, recepționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- recepționa DEX '09 DEX '98 DN