RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiune, (pop.) lăcrămație s. f.] – Din fr. réclamation.

reclamație sf [At: (a. 1826) URICARIUL, V, 31/22 / V: (înv) ~iune, ~clem~, (pop) lăcrăm- / Pl: ~ii / E: fr réclamation] 1 Cerere (a ceva) în baza unui drept. 2 (Ccr) Petiție prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva.

RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamațiune, (pop.) lăcrămație s. f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMAȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama (1); cerere, petiție, jalbă prin care se reclamă, se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. La Londra furăm singuri a da acel memoriu și a înfățișa reclamațiile romînilor. GHICA, A. 803. Numai atunci li se va lua în băgare de seamă reclamația, cînd vor da înscris și chezășie. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: reclamațiune (GHICA, A. 627) s. f.

RECLAMAȚIE s.f. Faptul de a reclama; petiție, protest, plîngere împotriva unui abuz etc. [Gen. -iei, var. reclamațiune s.f. / cf. fr. réclamation, lat. reclamatio].

RECLAMAȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation)

RECLAMAȚIE ~i f. Petiție adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; plângere. A depune o ~. [G.-D. reclamației; Sil. -ți-e] /<fr. réclamation

lăcrămație sf [At: CARAGIALE, O. I, 122 / Pl: ~ii / E: ctm lacrimă + reclamație] (Nrc) Reclamație.

lăcrimăție sf vz reclamație

reclamațiune sf vz reclamație

reclemație sf vz reclamație

RECLAMAȚIUNE s.f. v. reclamație.

reclamați(un)e f. acțiunea de a reclama.

lăcrămáție, V. reclam-.

*reclamațiúne f. (lat. reclamátio, -ónis). Acțiunea de a reclama, de a te plînge, jalbă. Hîrtia pe care e scrisă o plîngere. – Și -áție. Vulg. lăcrămățíe (după lacrămĭ).

reclamație (desp. re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamația (desp. -ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (desp. -ți-i-)

reclamație (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamația (-ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (-ți-i-)

reclamație s. f. (sil. -cla, -ți-e), art. reclamația (sil. -ți-a), g.-d. art. reclamației; pl. reclamații, art. reclamațiile (sil. -ți-i-)

reclamație

RECLAMAȚIE s. 1. plângere, (înv. și pop.) jalbă, pâră, (înv. și reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. v. sesizare.

RECLAMAȚIE s. 1. plîngere, (înv. și pop.) jalbă, pîră, (înv. și reg.) plînsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tînguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. sesizare. (Redacția ziarului a primit o ~.)

lăcrămație, lăcrămații, (lacrimă), s.f. – (reg.) Plângere, cerere; lacrimă. ♦ (onom.) Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962, s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman, 2004: 54). – Var. a lui reclamație (< fr. réclamation) (DEX); din lacrimă contaminat cu reclamație (MDA); caz tipic de etimologie populară.

lăcrămație, -ii, (lacrimă), s.f. – v. lacrimă „plângere, cerere”. ♦ Lăcrămație, poreclă în Moisei: „În 1962 s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac de lână, mașină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ștefan Pârciu și Ivașcu Ștefan Lăcrămație” (Coman 2004: 54). – Din lacrimă + -ție.

lăcrămație, lăcrămații s. f. (pop.) reclamație