opțiuni
  • info

9 definiții pentru reclădi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLĂDI, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

reclădi vt [At: OLLĂNESCU, H. O. 185 / Pzi: ~desc / E: re1- + clădi] 1 A clădi din nou, refăcând din temelii Si: a reconstrui (1). 2 (Fig) A recrea2 (1). 3 (Fig) A reconstitui (3).

RECLĂDI, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Re1- + clădi.

RECLĂDI, reclădesc, vb.IV. Tranz. (Cu privire la o clădire, un oraș etc.) A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. (Refl. pas.) Într-acea biserică întemeiată de Ghiculești, pînă a nu se dărîma cea veche, ca să se reclădească... se vedea pe păreți portretul lui Iănăchiță Văcărescu. ODOBESCU, S. I 261. ◊ Fig. Subt aceste forme arhitectonice, care amintesc tranzițiunea stilului roman, pornit către ogive în secolul al XIII-lea, închipuirea noastră reclădește acea sală de trapezare de la Snagov. ODOBESCU, S. I 443. ◊ Refl. Fig. Stau de vorbă cu acești oameni din vremi de altădată și la povestirile lor trecutul se reclădește. SADOVEANU, E. 115.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reclădi (a ~) (desp. re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădesc, 3 sg. reclădește, imperf. 1 reclădeam; conj. prez. 1 sg. să reclădesc, 3 să reclădească

reclădi (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădesc, imperf. 3 sg. reclădea; conj. prez. 3 să reclădească

reclădi vb. (sil. -clă-) clădi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECLĂDI vb. v. reconstrui.

RECLĂDI vb. a reconstrui, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.)

Intrare: reclădi
  • silabație: re-clă-di info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reclădi
  • reclădire
  • reclădit
  • reclăditu‑
  • reclădind
  • reclădindu‑
 singular plural
  • reclădește
  • reclădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reclădesc
 (să)
  • reclădesc
  • reclădeam
  • reclădii
  • reclădisem
a II-a (tu)
  • reclădești
 (să)
  • reclădești
  • reclădeai
  • reclădiși
  • reclădiseși
a III-a (el, ea)
  • reclădește
 (să)
  • reclădească
  • reclădea
  • reclădi
  • reclădise
plural I (noi)
  • reclădim
 (să)
  • reclădim
  • reclădeam
  • reclădirăm
  • reclădiserăm
  • reclădisem
a II-a (voi)
  • reclădiți
 (să)
  • reclădiți
  • reclădeați
  • reclădirăți
  • reclădiserăți
  • reclădiseți
a III-a (ei, ele)
  • reclădesc
 (să)
  • reclădească
  • reclădeau
  • reclădiră
  • reclădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reclădi, reclădescverb

  • 1. A clădi din nou, a reface din temelii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reconstrui
    • format_quote reflexiv pasiv Într-acea biserică întemeiată de Ghiculești, pînă a nu se dărîma cea veche, ca să se reclădească... se vedea pe păreți portretul lui Iănăchiță Văcărescu. ODOBESCU, S. I 261. DLRLC
    • format_quote figurat Subt aceste forme arhitectonice, care amintesc tranzițiunea stilului roman, pornit către ogive în secolul al XIII-lea, închipuirea noastră reclădește acea sală de trapezare de la Snagov. ODOBESCU, S. I 443. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Stau de vorbă cu acești oameni din vremi de altădată și la povestirile lor trecutul se reclădește. SADOVEANU, E. 115. DLRLC
etimologie:
  • re- + clădi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.